Grepolis

7 martie 2012   PE CE LUME TRĂIM

Emileczka a fost, clar, omul zilei. A salvat obrazul. După ce Yuchen a strigat din toţi bojocii că a găsit inamicii în oraş, am încercat în fel şi chip să-l salvăm. A trimis dhkakder un val de atac. Apoi, bijin. A încercat şi JDoe. Nimic. Am trimis şi eu un val de atac, mai mult simbolic. Cu o zi înainte pierdusem o grămadă de trupe, cînd am dat din greşeală peste Necunoscuţi, în plină cucerire. Eram aliaţi cu Necunoscuţii, aşa că am făcut scandal pe forum. „De ce nu semnalizaţi operaţiunile de cucerire? Este mizerabil ce s-a întîmplat, am pierdut sute de soldaţi.“ Liderul lor, Dano cel Mare, şi-a cerut scuze într-un mesaj privat, mi-a trimis mii de resurse pentru a-mi reface armata. După o vreme, cel vinovat a recunoscut că era obosit după o zi de muncă şi a uitat să semnalizeze, pe forum, cucerirea. L-am întrebat despre ce fel de tură e vorba căci, dacă e avocat, nu-l iert, să plătească toate daunele. A rîs, mi-a zis că e operator la 911 în Boston. L-am iertat. Era un fel de SMURD al lor, avea circumstanţe atenuante.

Aşadar, mai rămăsese o singură şansă. Emileczka. Ea avea oraşul exact pe insulă cu Yuchen. Îi era relativ simplu să trimită o expediţie terestră. Ne-a spus care sînt forţele ei. Erau la limită. Dacă pierdea, ar fi rămas fără apărare pentru multe zile. Nu a interesat-o. A trimis tot ce avea. A pierdut. M-a impresionat Emileczka, mai ales că, în urmă cu vreo cîteva zile, pe forum a apărut un mesaj (eram în timpul unui atac împotriva lui ADASKO): „Aici e mama lui Emileczka, trebuie să meargă la culcare, este tîrziu şi mîine are şcoală“. Cred că am rîs vreo zece minute. Pînă atunci, discutaserăm serioşi, ore în şir, cum să îl masacrăm pe ADASKO (polonez şi el, ca Emileczka). Emileczka are 10 ani. E din Cracovia, e în clasa a treia.

La început, eram terorizat de colegul de insulă, jmcc. Mai tîrziu, cînd am ajuns în aceeaşi alianţă, mi-a spus că era la fel de îngrozit de mine. De-aia a intrat în aceeaşi tabără, să nu-l atac. După vreo săptămînă, am aflat că potenţialul rival jmcc era de fapt rivală, profesoară de geografie la pensie, din California. JDoe este tot pensionar, fost distribuitor Sony în Florida. Skydive e uşor de citit. Oraşele lui se cheamă Austin, Houston, Corpus Christi. E clar, este texan. Asta înseamnă că poţi să ştii care îi este fusul orar, cînd merge la culcare, iar ăsta era cel mai bine păzit secret. Exact la orele alea puteai fi atacat. Sky e student la electrotehnică, în Houston. A fost puşcaş marin şi era încîntat că a găsit pe cineva cu care să poată înjura liniştit, în engleza americană. Ăla eram eu. Mi-am exersat înjurăturile învăţate prin filme, în multe mesaje personale. Pe forum nu aveam voie. Şefa, adică mary1, ne ţinea din scurt. Cred că e englezoaică. E şefa alianţei şi fondatoarea ei. A construit prost alianţa, a băgat în ea tot soiul de micimani fără şanse. Mulţi şi ineficienţi. La noi era ca un fel de ONG. Inamicii funcţionau ca o corporaţie. Ei erau 40, noi 140. Oraşele lor erau puţine şi puternice, ale noastre erau multe şi mici. Drept urmare, ne tocau mărunt şi ne luau oraş după oraş. În plus, adversarul principal era un polonez, ADASKO. Nu dormea niciodată, ne ataca mereu şi rezista tuturor încercărilor noastre de a-l termina. Emileczka ne traducea mesajele pe care ni le trimitea, în batjocură, după fiecare atac ratat. Eu nu aveam ceva special cu el. Eu atacam sîrbi. Ştiam că ăştia nu s-ar fi retras în caz de atac. Ei stau şi încearcă să reziste, chiar dacă vor fi masacraţi pînă la unul. În ziua cu refuzul României de a fi de acord cu statutul Serbiei de ţară în curs de aderare, i-am trimis lui Akson (singurul sîrb de la mine din alianţă) nişte resurse-cheie, împreună cu un mesaj: „Cadou din UE“.

Am ieşit din jocul online Grepolis. Devenisem obsedat. Lumea aia virtuală îmi domina programul zilnic din lumea reală. Mi-am amintit că am un copil, o soţie şi un serviciu care sînt mult mai importante pentru mine decît o lume virtuală, departe de viaţa mea reală. Uşurat, am dat drumul la televizor. Am dat de canalele de ştiri. Am avut strania impresie că plonjez din nou în Grepolis. Am închis televizorul. Acum citesc Regele, înţeleptul şi bufonul. Marele turnir al religiilor. Doamne, ce bine e… 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: A. Manolescu

Mai multe