Grecia respiră
La zece ani de la declanșarea crizei datoriilor și după opt ani de reforme dureroase, Grecia iese, în sfîrșit, din programul de sprijin financiar. Statele din zona euro și Fondul Monetar Internațional (FMI) își încheie, astfel, programul de salvare. Economia Greciei nu mai e sub tutelă, dar țara rămîne sub supraveghere. Un stat suveran, dar, în continuare, sărac.
290 de miliarde de euro – aceasta e valoarea celor trei programe de salvare oferite Greciei de Eurogrup și de FMI. În 2010, la debutul crizei, Greciei i s-a oferit un prim ajutor în valoare de 110 miliarde de euro. Doi ani mai tîrziu s-a pus la punct un nou plan de salvare, cu condiții ceva mai severe, în valoare de 130 de miliarde de euro. În schimbul acestor împrumuturi, Greciei i s-a cerut să-și reducă substanțial cheltuielile publice, să mărească unele taxe, să facă restructurări de personal în sectorul public și să introducă reforme în administrație, inclusiv să găsească soluții mai bune de colectare a taxelor și impozitelor. În 2015, după îndelungi negocieri – cancelarul Germaniei, în special, s-a lăsat greu convinsă –, țările din zona euro au convenit să acorde Greciei un al treilea împrumut în valoare de 86 de miliarde de euro, cu condiția unor noi reforme care vizau, printre altele, o reorganizare a sistemului de pensii. Toate aceste eforturi au fost întreprinse pentru a evita intrarea statului în faliment (de parcă incapacitatea de plată sună mai puțin sever) și ieșirea Greciei din zona euro.
Ambele obiective au fost atinse, pentru moment. Dar cu ce preț? Cifrele șomajului au crescut alarmant la 22%. Aproape jumătate dintre tinerii sub 25 de ani nu au locuri de muncă. Veniturile medii din salarii au scăzut cu aproximativ 25%. Pensiile au fost reduse substanțial. Bugetele pentru sănătate și educație au fost considerabil reduse. E adevărat, în 2016, Grecia a ieșit pentru prima dată pe plus. Dar așa zisul excedent bugetar de un miliard de euro era doar o picătură într-un pahar nu doar gol, ci și găurit. Nu se întrevedea nici o ieșire din criza datoriilor. Pentru a putea returna datorii, statul e nevoit să se împrumute în continuare. Accesul la piețele de capital e un pas înainte. Dar va putea „repara“ economia țării pe termen lung?
Noul deal cu Eurogrupul și cu FMI scoate Grecia de sub tutelă și amînă datoriile acumulate din cele trei programe de salvare la un termen aproape indefinit. Oricum, banii vor fi plătiți de generația următoare. Perioada de grație pe parcursul căreia țara nu plătește nici dobînzi, nici capital pentru 40% din totalul datoriilor (care se ridică la 96 de miliarde de euro) va fi prelungită cu zece ani. Astfel, Grecia va începe să ramburseze datoriile de-abia începînd din 2032, și nu din 2022, așa cum era prevăzut inițial. „Maturitatea“ acestor tranșe de datorie va fi prelungită cu zece ani. Atena va avea timp pînă în anul 2069 să restituie integral datoriile contractate prin mecanismul european de stabilitate. În plus, creditorii săi au decis să pună la dispoziția Greciei o așa numită plasă de siguranță în valoare de 15 miliarde de euro. Acest fond este activat dacă accesul la piețe va deveni prea scump în următorii doi ani. În schimb, mecanismele de supraveghere impuse Greciei de grupul statelor din zona euro vor fi mai severe decît în cazul Portugaliei ori al Irlandei, care au beneficiat, și ele, de programe de ajutor. Pînă în 2022, țara va trebui să efectueze un audit al conturilor sale publice de patru ori pe an. Iar Comisia va verifica periodic starea economiei elene.
Partea bună e că guvernul și-a ținut promisiunile față de creditori. A adoptat măsuri complicate, impopulare, în schimbul salvării Greciei. Și banii salvatori au venit. Dar roata se poate schimba oricînd. Ca să poată ține pasul cu datoriile, economia Greciei trebuie să crească în fiecare an, să producă excedent, să mențină presiune pe buget. Marja de manevră a viitorului guvern e, deci, limitată.
Perspectivele sînt moderat optimiste. Grecia e acum precum un corp aflat în colaps, ținut, vreme de mulți ani, în comă indusă și care, după administrarea unei doze de ser, este decuplat de la mașinăriile care i-au înlocuit funcțiile vitale. Minune: organismul respiră autonom. Dar e salvat? Pentru cît timp?