globul cubic-Un preşedinte deprimat

15 ianuarie 2004   PE CE LUME TRĂIM

Problema preşedintelui ucrainean Iuşcenko, ajuns la putere pe un imens val de popularitate, nu vine de la deciziile sale economice greşite. În spatele lui se află - sau ar trebui să se afle - o echipă de strategi care să-l scoată din încurcătură. Problema e cea a imaginii: de cîte ori apare, pentru a descîlci scandalurile de la vîrf sau cele de corupţie, el e în defensivă, se banalizează, devine una din figurile scandalului. Şi nu se comportă, aşa cum ar face un om normal, etalîndu-şi argumentele sale, ci se cramponează de vorbe ameţite, fără să lămurească nimic. De fapt - aşa cum scria celebrul politolog american Richard Neustadt referindu-se şi la alţi preşedinţi - "devenit şeful statului, Iuşcenko s-a trezit singur, nimeni nu pare grăbit să-i îndeplinească ordinele, nu poate controla totul şi nu poate obliga pe nimeni să acţioneze. Confruntat cu această impotenţă relativă, el s-a închis în sine şi i-a concediat pe toţi cei consideraţi Ťtrădători» (Zincenko, Poroşenko, Timoşenko). A urmat o perioadă de depresie şi de profundă neîncredere, de decizii haotice, de acte nechibzuite şi de declaraţii grăbite. Cu toate acestea, Iuşcenko este un lider puternic. El ar trebui să-şi depăşească rapid acest obstacol psihologic. Are la dispoziţie două posibilităţi: prima ar fi să-şi consolideze rolul în procesul de luare a deciziei, să se înconjoare de oameni în care are încredere, şi să recurgă la Ťreprimarea» adversarilor; a doua: să-şi multiplice sursele de informaţii, să-şi adune o echipă de conducere mai Ťmusculoasă» şi să răspundă la fiecare atac al presei sau al opoziţiei. Într-o ţară democratică, de obicei prima soluţie eşuează într-un impas, cea de-a doua duce la o dezvoltare accelerată". Totul depinde de Iuşcenko - conchide politologul Denis Bohoush, în ziarul Ukrainskaia Pravda (fost ziar anti-Kucima, existent doar pe Internet, întemeiat de Gheorghii Gongadze, gazetarul ucis în septembrie, în timp ce ancheta o afacere de corupţie în sînul Puterii). "El poate recîştiga încrederea oamenilor încă alături de el. Pînă în 2004, cota lui de popularitate n-a fost rezultatul unei strategii politice. A fost rezultatul charismei şi al influenţei sale. Strategii politici n-ar putea decît să corecteze cîteva elemente şi să neutralizeze propaganda adversarilor. Principalul atu al preşedintelui este el însuşi." Poate că depresivii n-ar trebui să candideze la funcţii de răspundere în stat. (M. B.) globul cubic

Mai multe