globul cubic

Sclavii din Coreea de Nord Casa e într-o suburbie locuită de oameni săraci, Olszynka, departe de centru. Acolo locuiesc nord-coreenii: "Nu ies niciodată, vine un microbuz după ei la şase dimineaţa şi se întorc seara. Sînt, de fapt, invizibili. I-am văzut de cîteva ori anul trecut, dar sînt întotdeauna grăbiţi şi nu se uită la nimeni", spune o vecină. Reporterul de la Gazeta Wyborcza a văzut microbuzul Renault, de culoare albă, care îi duce pe muncitorii coreeni la poarta K-1, de la cel mai mare atelier al şantierului naval. Cîteva duzini de sudori lucrează acolo în permanenţă. Ei montează elementele structurii de bază a vapoarelor. Coreenii dispun de un mic spaţiu, cam patru metri pătraţi, mărginit de folii de tablă, unde ei se schimbă şi îşi depozitează instrumentele. Unul dintre ei, poreclit "rîndunica", nu sudează. E dotat cu o cască, poartă salopetă, dar misiunea lui este supravegherea compatrioţilor săi. Vorbeşte o poloneză corectă şi e de acord să răspundă la întrebări: "Sînteţi mulţumit de sejurul polonez?". "Foarte." "Cîştigaţi bine?" "N-are importanţă. Important e ca şeful să fie mulţumit. (Şeful de echipă, un polonez, este foarte încîntat). Ei sudează perfect. Nu provoacă probleme şi nu sînt niciodată mahmuri.Coreenii nu se întrerup nici măcar ca să-şi aprindă o ţigară. Lucrează 12 ore, şi 16 dacă e nevoie. Să nu scrieţi ceva rău despre ei, dacă vor fi rechemaţi acasă, îmi pierd şi eu serviciul." Dar şi "privighetoarea" e urmărită la rîndul ei. Un funcţionar al Partidului muncii din Coreea de Nord - un vlăjgan cu cravată şi cu Mercedes negru - apare pe neaşteptate la şantier sau la domiciliul muncitorilor. Muncitorii lucrează legal, angajaţi de Compania General Construction din Phenian (de stat). Pe hîrtie, salariul lor este de 2.500 de zloţi pe lună (650 de euro), vărsaţi în contul intermediarului polonez, Selena, care îl dă companiei coreene. De pe urma acestui traseu complicat muncitorii primesc 60 de zloţi (15 euro). Toate acestea se petrec pe şantierul naval de la Gdansk, unde - vă amintiţi? - în urmă cu 25 de ani, muncitorii înfiinţaseră sindicatul Solidarnosc, pentru a-şi apăra drepturile. Asta da, idealuri întinate! Acum, conducătorii sindicatului spun că nu ştiu nimic despre angajaţii din Coreea de Nord. De altfel, nimeni nu reclamă nimic. Muncitorii nord-coreeni sînt mulţumiţi: acasă la ei, pentru aceeaşi muncă, primesc 1 euro pe lună, iar în străinătate li se plăteşte şi hrana şi dormitul. (M. B.)