globul cubic

Vin englezii Ceea ce - în anumite cazuri - oamenii de ştiinţă numesc transferuri de populaţie este suma unor decizii individuale luate de cetăţenii unor ţări cînd consideră că nu sînt suficient de liberi, că în altă parte pot cîştiga mai bine sau se pot simţi mai confortabil între alţi oameni decît alături de cei în mijlocul cărora s-au născut. Unii cred că asta e o tragedie. Alţii privesc fenomenul cu mai multă îngăduinţă pentru că nu toţi emigranţii pleacă pentru totdeauna, iar experienţa dobîndită în alte părţi nu face decît să îmbogăţească patria vremelnic părăsită. Nostim în această situaţie este că raiul unora este infernul care ar trebui părăsit urgent de cei născuţi acolo. În această ordine de idei aflăm cu oarecare uimire că în ultimii zece ani emigraţia din Anglia s-a dublat: în 2005, 359.000 de persoane au plecat din Regatul Unit. Sînt emigranţi cu o bună calificare profesională - din şase posesori de diplomă, unul emigrează. După cum observă presa, e cea mai mare proporţie atinsă de ţările occidentale. E adevărat, în acelaşi an, 582.000 de străini s-au stabilit aici pentru o perioadă mai mult sau mai puţin lungă. "Conform unui sondaj Yougov, 54% dintre britanici ar dori să se stabilească în altă parte decît în ţara lor natală. Tradiţional, emigraţia avea cinci direcţii: Australia, Noua Zeelandă, Canada, Africa de Sud şi Statele Unite. De cînd există posibilitatea de a lucra liber în ţările Uniunii Europene, un număr din ce în ce mai mare de britanici a traversat Canalul Mînecii. (...) De ce întorc britanicii spatele insulelor lor, într-o perioadă cînd economia naţională merge bine şi şomajul e mic? Trei din patru invocă prezenţa unei alte calităţi a vieţii sub alte ceruri. Vor să fugă de viaţa prea scumpă, de impozitele mari, de criminalitate, de aglomeraţia de pe şosele. Sînt nemulţumiţi că au o locuinţă mică şi că plouă mereu. Într-o ţară cum e Noua Zeelandă, nou-veniţii nu sînt neapărat mai bine plătiţi ca în Regatul Unit, dar cu acelaşi venit pot să trăiască mult mai bine". (Le Monde , 21 februarie 2005) În Australia se poate trăi mai aproape de natură, în Franţa şi Spania, casele sînt mai ieftine. Statisticile spun că aproximativ două milioane de britanici au o casă în altă parte decît pe insulele lor. Majoritatea sînt pensionari. Dacă Franţa se teme de instalatorii polonezi, ţările din estul şi centrul Europei ar trebui să se pregătească pentru asaltul pensionarilor britanici. E de sperat că se vor comporta paşnic. (M. B.)