globul cubic

4 august 2005   PE CE LUME TRĂIM

Furtişaguri De cînd s-a constatat că lupta de clasă nu poate duce la victoria proletariatului pe plan mondial, poziţia dominantă a exploatatorilor e minată prin furtişaguri. Acţiunea începe cu fleacuri, prin luarea unor timbre, pixuri, carneţele şi folosirea lor în alte scopuri decît activitatea companiei. În Europa, întreprinderile pierd cam 1% din cifra lor de afaceri din cauza furturilor, scrie Florence Schmidt în L'Hebdo din Lausanne. În Statele Unite, costul acestor prevaricaţiuni a fost estimat de cercetătorul american Jerald Greenberg la 400 de miliarde de dolari pe an. De la obiecte derizorii pînă la un ordinator portabil, angajaţii fură ca să compenseze. François face deplasări regulate în Orientul Mijlociu şi îşi organizează într-o singură zi întîlnirile de afaceri, Direcţiei îi spune că a avut nevoie de trei zile, iar în timpul astfel cîştigat leneveşte la plajă. "Călătoresc adeseori în week-end şi niciodată nu primesc zilele libere compensaţie. Aşa că nu fac decît să recuperez zilele furate de patron." Analist într-o companie multinaţională, Sarah împărtăşeşte acelaşi sentiment. Ea a subtilizat un stereo portabil cînd a părăsit societatea. "La cîte ore suplimentare am făcut pentru ei, îmi datorau această mică primă." Relaţiile cu angajatorul au început să semene cu cele din cadrul cuplului, observă ziarista: fiecare se străduieşte ca celălalt să nu-i rămînă dator. "Injustiţia, stresul, provocat de un mediu agresiv, impresia că nu ţi se recunoaşte valoarea muncii sînt factorii frustranţi pentru angajat" - explică Franziska Tschan, profesor de psihologia muncii la universitatea din Neuchâtel. La fel se întîmplă şi cînd angajatul simte că nu este respectat. Într-un experiment conceput de Jerald Greenberg, li s-a promis angajaţilor o retribuţie şi li s-a dat, de fapt, mai puţin; aproape jumătate din ei (48%), cînd li s-a dat posibilitatea, au furat: nu doar suma promisă, ci ceea ce au crezut că li se cuvine. Un leac pentru corectarea acestei situaţii ar putea fi transparenţa. Într-o companie, salariaţilor li s-a redus retribuţia cu 15% şi li s-a explicat că măsura este necesară pentru a evita reducerile de personal. Într-o altă societate, s-a luat aceeaşi măsură şi nu s-a dat nici o explicaţie. În următoarele trei luni, indicele furtişagurilor s-a dublat, în timp ce acolo unde conducerea a stat de vorbă cu salariaţii nu s-a furat mai mult decît altădată. Dar de furat, tot s-a furat.

Mai multe