Germania se pregăteşte de aselenizare

Autostrăzile care există doar pe hîrtie ori cele inaugurate cu surle și trîmbițe, deși construite doar pe tronsoane nesemnificative, de cîțiva kilometri, au devenit aproape o realitate cotidiană în peisajul politic românesc. Însă România nu e o excepție. Asemenea pățanii se întîmplă și la case mai mari. Chiar dacă acolo asemenea povești reprezintă o excepție.

Aeroportul Berlin-Brandenburg ­„Willy Brandt“ e, cu siguranță, un caz ex­cep­­țional. Planificat încă de la începutul anilor ’90, ca unul dintre marile proiecte ale Germaniei reunificate, aeroportul care ar trebui să deservească azi capitala e „aproape gata“ de vreo trei ani, dar nu va putea fi dat în folosință mai devreme de primăvara anului 2019. O poveste incredibilă în care politicianismul s-a amestecat cu prostia și, poate, cu hoția pentru a genera cel mai mare dezastru economic al Germaniei moderne. Amînările repetate și depășirile sistematice de buget oferă materia primă pentru zeci de bancuri (amare). Și, uneori, pentru observații pline de tîlc și de umor involuntar, cum e cea a unui oficial al landului Brandenburg implicat în supervizarea superproiectului, care spunea, recent, că speră să vadă în sfîrșit aeroportul deschis, „că doar nu o să aterizăm pe Lună“. (Ba mai repede aterizăm pe Lună, l-au apostrofat, în gînd, milioane de germani care au contribuit, cu taxele lor, la acest interminabil șantier.)

Planificarea aeroportului a înce­put în 1992. Însă procesul a fost suspendat imediat din cauza unor erori în procesul de licitație, precum și a eșecului privatizării. Zece ani mai tîrziu, în 2002, se încearcă reluarea pro­iectului, dar totul se blochează din cauza unor neînțelegeri de natură financiară între cei doi principali parteneri, orașul Berlin și landul Brandenburg. În 2006 se ajunge la o învoială. Bugetul estimat: 2 miliarde de euro. Se eliberează autorizațiile de construcție cu condiția respectării unor norme de zgomot foarte severe. Așa că în septembrie încep lucrările la fundație. În 2008 încep și lucrările la clădirea aeroportului. Bugetul estimativ e revizuit: 2,3 miliarde de euro. La începutul anului 2010, la scurt timp după intrarea în faliment a firmei dezvoltatorului de proiect (ca urmare a unor noi norme de siguranță intrate în vigoare), termenul de livrare e amînat din nou: aeroportul ar urma să fie dat în folosință în 2012. Noul buget estimativ: 2,5 miliarde. Însă, cu puțin timp înainte de termen, se constată niște „probleme tehnice“ și inaugurarea se amînă din nou. Și iarăși cresc estimările de buget: 3 miliarde de euro. În ianuarie 2013 se șoptea deja că va fi imposibil ca lucrările să se încheie pînă la sfîrșitul anului. După o nouă revizuire a bugetului de cheltuieli (4,3 miliarde de euro), primarul orașului Berlin, Klaus Wowereit, demisionează. Este înlocuit, la conducerea lucrărilor pentru aeroport, de Matthias Platzeck, premierul landului Brandenburg. În aprilie 2014 se constată că a fost calculată greșit capacitatea instalațiilor de evacuare a fumului în caz de incendiu. Aeroportul nu poate fi dat în folosință pentru că nu primește avize de la pompieri. Șeful lucrărilor, suspectat de corupție, este concediat. Se vorbește de șpăgi în valoare de o jumătate de milion de euro. Apoi, cineva găsește la gunoi niște documente importante legate de construirea aeroportului. După acuzații de neglijență, directorul proiectului își anunță și el demisia pînă la jumătatea anului 2015. Inaugurarea e din nou amînată pentru o dată nespecificată. În 2015, noul director avea să afirme, la scurt timp după intrarea în funcție, că „nimic nu mai trebuie să ne surprindă“ în legătură cu proiectul aeroportului. Se anunță, din nou, un buget estimativ: 5,4 miliarde de euro. Termenul de livrare: toamna anului 2017. Însă în urma unei inspecții se constată că noile ventilatoare montate pentru evacuarea fumului în caz de incendiu sînt prea mari și prea grele și că riscă să se prăbușească. Lucrările pe șantier sînt oprite.

Pînă la deschiderea noului aeroport, vizitatorii capitalei germane aterizează pe pista cea nouă, dar apoi sînt preluați de pe vechiul și foarte înghesuitul Berlin Schönefeld. Sau de pe aeroportul Tegel, aglomerat, și acesta, și o victimă sigură a noului proiect aeroportuar, atunci cînd va fi, în sfîrșit, inaugurat.

Foto: wikimedia commons