Generaţia Viagra

Firma aia din America a făcut o mare greşeală. Să vă spun de ce: pînă la Viagra, un om în etate nu putea oferi iubitei lui cu 20 de ani mai puţin decît o dragoste caldă şi-un jeep. Omul trebuia să muncească doar o dată, cînd îl cumpăra, nu în fiecare seară. Pînă la Viagra, orice adolescent părăsit de iubita lui pentru un familist la 40 de ani avea tot dreptul s-o condamne pe ea, fără inimă, suflet, diverse alte calităţi. Acum se întreabă dacă nu cumva e ceva în neregulă cu coşurile lui. Pînă la Viagra, lumea era normală: cine nu mai avea nimic de făcut juca şah în parc, mergea la vot, contribuia la liniştea ţării culcîndu-se la 9 seara, cu televizorul stins, nu dat tare. Şi tot pînă la pilula bleu, rosturile lumii erau clare. Poporul român are şi o vorbă, care îndeamnă la utilizarea conform prospectului a tuturor organelor, pentru că, oricum, vremea lor "trece". Ce te faci însă cînd nu mai trece? Cum refaci psihologia unei întregi generaţii căreia îi era deja suficientă tăria telecomenzii de la televizor şi cea din pahar, de casă, de la un prieten din Ardeal? Cu ce sponsori organizezi concursul de Miss 50 (ani) în Mioveni, cu ce bani înfiinţezi discotecă la Amara şi bar de strip-tease la Căciulata? Şi cum să convingi o generaţie întreagă să treacă de la tetra la tanga? O să ziceţi că exagerez. Însă concursul de la Mioveni e pe bune, s-a întîmplat şi nu poate fi decît un semn al vremurilor ce se pregătesc. Vremuri în care lumea se întoarce cu fundul în sus (scuzaţi aluzia!) şi în care generaţiile pe care nimeni nu le mai bănuia că se distrează o să ne rîdă în nas cînd vom merge la ele să mîncăm o sarma. "N-am avut timp să gătesc, Gogu m-a ţinut pînă la trei dimineaţa la... televizor!" Nu doar viaţa privată e ameninţată de medicamentele astea. Politica geme de domni care descoperă că mai pot şi deci mai vor. Să iubească, să conducă, să mai stea cu noi. Sigur, ne pot spune oricînd că ei sînt garanţia că viaţa publică e pe temelii solide. Sigure. Rezistente, care nu se fleşcăiesc. Cu condiţia să-l mai lăsaţi pe om să se ducă cinci minute pînă la bucătărie, să-şi mai ia un pahar cu apă. Nu sînt nici pe departe fan al acestui medicament. Eu cred că lumea trebuie să-şi vadă lungul nasului, chiar şi în materie de sex. Dacă natura vrea să te opreşti, atunci înseamnă că are ea un motiv. Cînd sari de la etajul unu şi te loveşti, asta te pune în gardă că, dacă te arunci de la patru, e foarte naşpa. Şi te păzeşti, stai departe de geamuri etc. Ce-ar fi să inventăm un medicament cu ajutorul căruia nu te mai doare nimic la mici lovituri? Nu cumva ne face complet nepregătiţi pentru cea mai mare greşeală a vieţii noastre, aceea de a ne arunca de pe bloc, în joacă? O să ziceţi că exagerez cu comparaţia. Însă a te îndrăgosti platonic la 50 de ani e una: poţi uita totul într-o zi pe baltă, cu prietenii şi cu nişte bere. A iubi însă, cu posibilitatea tehnică de a şi consuma (şi cimenta) iubirea asta, e mare diferenţă. E diferenţa aceea între etajul întîi şi etajul zece. Cînd sari, ar fi bine să ai o paraşută. Altminteri, tocmai comparaţia asta îmi sugerează noul slogan Viagra, adaptat perfect pieţei româneşti: "Viagra. Ia tzeapa şi fă ce vrei cu ea". P.S. Săptămîna viitoare vă spun de ce decreţeii trebuie să preia puterea în România. Pe bune, fără medicamente. Dacă aveţi idei deja, le aştept la lucian@signfactor.ro. Trăiască victoria în alegeri a candidaţilor noştri de la toate partidele!