Gări, refugiaţi, politică
Mă veți scuza că spun din prima: sînt de acord cu doamna primar. O cheamă Henriette Reker și a fost aleasă edil-șef în Köln de curînd, în octombrie trecut. Cu o zi înaintea scrutinului, a fost victima unui atentat serios. Un bărbat cu opinii xenofobe a înjunghiat-o în gît, reproșîndu-i politica mult prea permisivă în privința refugiaților. Imediat după Anul Nou, doamna Reker a devenit ținta unor atacuri venite dinspre întreaga presă „progresistă“, de pe toate meridianele.
Domnia-sa a fost întrebată despre atacurile fără precendent din gara orașului, din noaptea de Revelion. Știți dumneavoastră. Acelea în care mai bine de o sută de femei au reclamat că aproximativ o mie de persoane cu aspect african sau arab le-au hărțuit, pipăit, le-au făcut avansuri sexuale de tot felul și, în unele cazuri, le-au jefuit. După o scurtă pauză (care dovedea că întrebarea nu avea un răspuns pregătit), doamna primar a răspuns că recomandă tinerelor din oraș să „stea la un braț distanță“ de bărbați necunoscuți, mai ales în condiții „de petrecere“. Ce voia să spună doamna Reker? Păi, că nu ar recomanda fetelor să iasă pilite prin oraș, în zone relativ dubioase (cum ar fi gara), îmbrăcate mai degrabă sumar, să sară în brațele altor petrecăreți necunoscuți și să îi pupe cu foc, strigîndu-le cîte un „La mulți ani“ peltic.
Evident, feministele și puriștii statului de drept au sărit în sus de jdemii de coți! Cum să acuzi tocmai victimele de purtare nepotrivită? Exact ea, primărița, cea care i-a adus pe nenorociți, pe refugiați în oraș, acum dă vina tocmai pe victime? În fine. Șeful poliției și-a dat demisia.
Aș avea cîte ceva de spus în apărarea doamnei Reker. În primul rînd, este cazul să existe un soi de „reguli de comportament preventiv“ sau nu? În opinia mea, așa cum poliția ne tot informează cum să ne purtăm penru a ne feri de hoții de buzunare, nu văd de ce nu ar exista recomandări minimale de comportament în cazul în care dorești să îți petreci Revelionul în gară (?) sau într-o zonă ceva mai rău famată a unui oraș. Da, într-adevăr, la noi în Europa nu este nimic deosebit să te pilești zdravăn pe stradă, să te îmbraci cît mai sexy și, prins(ă) de aerul de carnaval, să te pupi cu toți trecătorii, în lumina colorată a artificiilor. În fond, în Europa noastră, ai tot dreptul să te simți in siguranță și cînd faci nebunii de-ale tinereții.
Partea proastă e că, în unele părți ale sale, Europa nu mai e cum o știam. Ceea ce s-a întîmplat la Köln arată a transformare serioasă. Pentru că nu avea alte soluții la îndemînă și pentru că (unii) speră în ceva avantaje pe termen lung, Europa are de trăit un pic altfel, o perioadă. Va avea de-a face cu niște milioane de oameni veniți din culturi incredibil de diferite de a noastră. Nu va mai fi vorba doar despre locuri de muncă, școli speciale sau asistență socială. Refugiații aduc și alte tipuri de provocări. Cărora, mă tem, nu le-om mai putea face față decît dacă ne-om schimba un pic și modul nostru de viață. De ce am face-o? În primul rînd, aș spune, pentru că nu avem de ales. Nu cred nici cinci minute în soluțiile tip Orbán-Kaczynski-LePen-Băsescu-Farrage & comp. Apoi, pentru că (să fim cinici un pic), refugiații oferă soluția unei crize demografice dovedite științific și statistic pentru țările Uniunii Europene. Aș mai adăuga un motiv: măcar prin comparație, ne-am putea da seama ce ar fi aia să fii european. Măcar așa să găsim o definiție, dacă tot nu ne-au plăcut atîtea variante propuse întru descoperirea propriei identități, atîta vreme, și am tot căutat diferențele dintre noi, cu anasîna.
Criza din Köln a mai arătat ceva: continuă tentația politicianului european de a încerca să ignore ce nu-i convine. Pentru poliția locală, evenimentele aproape că nici nu au existat. Presa centrală germană nu s-a dat în vînt după subiect, iar ARD-ul și-a cerut scuze pentru ignorarea știrilor respective. Ceea ce au făcut huliganii ăia maghrebieni în gară, de Anul Nou, a lovit dur în cam toate partidele germane mainstream. Au cîștigat doar marginalii de pe la Pegida. Adică alți huligani.