Furtună mesianică (I)

Se cunoaște, în general, semnificația noțiunii psihiatrice traduse la noi drept „sindromul mesianic” (the Messiah Complex): convingerea indestructibilă a anumitor inși că sînt salvatorii umanității, că fără ei omenirea ar fi pierdută. Obsesia în cauză îmbracă forme patologice diverse, pe care psihiatrii le descriu în tratatele de specialitate. Nu am competența să mă refer la ele. Ceea ce m-a frapat totuși pe mine, pe parcursul lunilor de pandemie, a fost diseminarea „mesianismului” menționat la scară planetară, nuanțarea și transformarea lui rapidă într-o formă de isterie colectivă (psihoterapeuții, mai ceva chiar și decît virusologii preocupați de evoluția COVID-ului, ar avea aici multe de studiat pentru viitor). Pe scurt, criza și-a activat brusc, în numeroase ipostaze, eroii, supermanii, batmanii, spidermanii etc., prometeii momentului, cu toții dornici să iasă în față, să comunice soluția mîntuitoare. Repet, fenomenul este mondial, însă observațiile mele se vor leaga strict de spațiul autohton pe care, de voie, de nevoie, l-am contemplat asiduu în perioada stării de urgență. Am identificat cîteva tipuri de sindrom mesianic, declanșat acut la unii compatrioți, și mi-am permis, ca atare, să le inventariez succint mai jos.

Categoria Profesorul Știe-Tot. A fost cu siguranță varianta de mesianism cea mai răspîndită, din cauza insistențelor presei de a oferi explicații competente, rezolvări întemeiate, de la specialiști, pentru spaima comunitară. Oameni respectabili altfel, din domeniul medical (dar nu numai: au intrat în horă și personaje de pe alte paliere științifice, de la biologie și chimie la fizică și... matematică) s-au trezit somați de reporteri incisivi să spună, „cu subiect și predicat” (vorba favorită a acelorași luptători mediatici), ce se întîmplă? și, inevitabil, ce va fi? Oricît te-ai dori de prudent, la presiuni profesionale e greu să reziști. Savanții abordați tranșant au cedat și au început să ofere metode de supraviețuire obligatorii, radiografii de maximă precizie ale virusului (virus, de fapt, aproape complet necunoscut), ale comportamentul său în multiple contexte, ale efectelor infectării pe termen lung. Au stabilit, fără umbră de îndoială, asocieri morbide, opoziții celulare și riposte imunitare. Un întreag popor a început să-și regleze ritmurile existențiale după schemele stabilite de genericul Profesor Știe-Tot, salvator și, deopotrivă, părinte național. Lui însuși a început să-i placă postura, devenind tot mai paternalist, tot mai moralist, pe măsură ce intervențiile sale mediatice se întețeau. Dacă mai dura puțin starea de urgență, Profesorul Știe-Tot ne-ar fi zis și cum ar trebui să îmbrăcăm pantalonii, care crac să ni-l tragem mai întîi, cum să ținem furculița în mînă, cum să ne pieptănăm părul și ce fel de cravate să purtăm. Complexul mesianic, deși inițial indus, a ajuns iute autoindus, conferind individului în chestiune un aer sacerdotal.

Categoria Agent Mulder. Se referă la conspiraționistul de serviciu care, acum, a căpătat un avînt nemaiîntîlnit. Pentru el, pandemia rămîne faza ultimă a ocultelor mașinațiuni petrecute, departe de ochii noștri, vreme de decenii bune. Perfidul Guvern Mondial (din umbră) dă, iată, lovitura finală planetei. Nu există virusul. Totul e orechestrat malign pentru a subjuga finalmente, integral, miliardele de pămînteni. Vom fi scanați, vaccinați, anesteziați, autopsiați, ni se vor introduce cip-uri, ni se vor controla gîndurile și faptele, vom fi sclavi, cobai, clone, posedați, stigmatizați, însemnați, radiați, furnizori de organe pentru bogații lumii, carne de tun, iepurași destinați experimentelor genetice, roboți, maimuțe, turme de oi. Agentul Mulder deconspiră, cu o competență de invidiat, aceste orori și invită, salvator, la revoltă, la „revuluție”, la apărarea „cu arma-n mînă” în fața masonilor, evreilor, ungurilor, americanilor, catolicilor, a Papei însuși, a protestanților, sectarilor, sorosiștilor, extratereștrilor, spionilor occidentali, corporatiștilor, microsoftiștilor, google-iștilor, UE-iștilor, supermarket-iștilor etc. Agentul Mulder (altfel, ca personaj în serialul Dosarele X, absolut simpatic, seducător chiar prin informațiile secrete pe care le deținea) e, în spațiul mioritic (lovit de epidemie), un Conu Leonida dezlănțuit. Pe el nu-l poți înșela. Cunoaște subtilitățile politicii imperialiste și, în extaz mesianic, le împărtășește neamului său, pe care se crede menit să-l conducă într-o eră nouă, a neatîrnării. În faza de agitație infecționistă, și pe el l-a cultivat presa (predominant cea obscură), cu asupra de măsură. L-a invitat în talk show-uri, l-a încurajat să dezvăluie, să dea totul în vileag. Sîntem un popor viteaz, nu ne-am plecat turcilor, cum am putea oare noi să ne predăm azi lui Bill Gates?... Nu întîmplător îl amintesc aici pe celebrul businessman. Următoarea categorie îi este dedicată. Cu ea și cu altele voi reveni însă, entuziast, săptămîna viitoare.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.