Furtună într-o ceașcă de cafea?
„Dacă aveți dolari, euro sau aur la saltea, mergeți la bancă să-i schimbați pe lire! E o luptă națională.“ Așa sună îndemnul – era să zic porunca – pe care președintele Recep Tayyip Erdogan l-a adresat conaționalilor săi vinerea trecută, pe cînd criza monedei naționale turcești nu ajunsese încă la cote critice. Luni, lira turcească avea să atingă cel mai scăzut nivel raportat la euro din ultimii 13 ani. Declinul a început însă încă din luna ianuarie. De la începutul anului și pînă acum, lira turcească a pierdut aproape 40% din valoare. Asta, în vreme ce economia țării e în expansiune. Cum s-a ajuns aici?
Pe de o parte, e vorba de probleme structurale ale economiei turce: inflația a crescut vertiginos, diminuînd puterea de cumpărare a familiilor. Multe companii s-au îndatorat, masiv, în dolari, ceea ce le fragilizează în cazul unor fluctuații (iar dolarul crește, pe fondul revigorării economice a Americii). În plus, economia, în ansamblu, e deficitară și depinde de investiții străine. Or, investitorii au tot mai puțină încredere în economia turcă. Din cauza evoluțiilor politice și a involuției democrației. Dar și pentru că s-au deschis noi piețe, noi oportunități mai atractive. Lipsa de încredere în lira turcească, prin efectul bulgărelui de zăpadă, scade încă și mai mult apetența investitorilor. Ar mai fi de adăuugat aici și relațiile tensionate cu Statele Unite ale Americii și cu Occidentul, în general. O majorare a taxelor pe importul de oțel și aluminiu din Turcia decisă de Washington strînge și mai mult robinetul cu dolari.
Cît despre președintele Erdogan, acesta spune, pe de o parte, că toată această criză ar fi inventată, fără un fundament real, și alimentată în mod artificial. E, după cum a spus, ca „o furtună într-o ceașcă de cafea“. Ea ar fi generată de un complot internațional îndreptat direct înspre țara sa. SUA și alte state occidentale ar purta un război împotriva Turciei, iar dolarul, euro și aurul ar fi „gloanțele, obuzele și rachetele“ acestui război economic. Relaţiile Turciei cu Statele Unite au escaladat în urma deciziei Ankarei de a aresta mai mulţi cetăţeni americani – printre altele, ca represalii pentru refuzul Washington-ului de a-l expulza în Turcia pe predicatorul Fethullah Gülen, considerat de Erdogan ca principalul vinovat pentru tentativa de puci de anul trecut. Și relațiile cu Germania au ajuns într-un punct critic. Cancelarul german Angela Merkel i-a solicitat în repetate rînduri președintelui turc să elibereze mai mulți jurnaliști, cetățeni germani, critici ai regimului de la Ankara.
Într-un singur punct are dreptate președintele Erdogan atunci cînd acuză SUA și Occidentul: escaladarea relațiilor va restrînge opțiunile Turciei și o va obliga să se îndrepte spre Rusia.
„Într-un moment în care Răul continuă să bîntuie prin lume, acțiunile unilaterale ale aliaților noștri de zeci de ani, adică ale Statelor Unite ale Americii, împotriva Turciei nu fac decît să submineze interesele și securitatea Americii. Înainte de a fi prea tîrziu, Washington-ul trebuie să renunțe la ideea greșită că relația noastră poate fi asimetrică și să se înțeleagă faptul că Turcia are alternative. Dacă nu va reveni asupra acestui tip de unilateralism și asupra lipsei de respect în ceea ce ne privește, vom fi nevoiți să ne căutăm alți prieteni și aliați“ – a transmis Erdogan într-o scrisoare publicată și de New York Times. Are dreptate să denunțe unilateralismul american, un efect direct al „doctrinei“ Trump, însă uită sau nu vrea să pomenească de schimbarea de direcție în politica externă a Turciei. Care a început deja, încă dinaintea crizei de acum, să-și caute „alți prieteni și aliați“, printre care Rusia.
Stat membru al NATO, partener strategic al SUA, Turcia ar avea nevoie mai mult decît oricînd de sprijin extern. Deo-camdată, guvernul încearcă să rezolve criza monedei cu forțe proprii. Banca Centrală turcă a anunțat luni o serie de măsuri. Printre altele, Banca Centrală a asigurat că va oferi băncilor lichiditățile necesare pentru tranzacții precum și reducerea rezervelor minime obligatorii. În plus, Turcia va acționa împotriva comentariilor negative cu privire la prăbușirea economiei în rețelele sociale. Ministerul de Interne a identificat în jur de 400 de conturi unde au apărut comentarii provocatoare sau alarmiste despre devalorizarea monedei naționale. Banii suplimentari înseamnă o gură de oxigen, dar e cam puțin pentru un organism aflat în colaps. Iar cenzura nu poate salva o economie. Ce mai rămîne de făcut?
A solicita ajutor extern, din partea aliaților tradiționali, ar presupune din partea președintelui Erdogan o flexibilitate și o deschidere spre negociere – în joc vor fi, probabil, inclusiv restabilirea democrației. Ar mai fi, bineînțeles, varianta unui împrumut de la instituții bancare internaționale, dar Erdogan nu poate juca în același timp cartea suveranității și împrumuta bani de la FMI. E puțin probabil ca Rusia să poată contribui în vreun fel la însănătoșirea economiei turcești. Și atunci, cine plătește datoriile acumulate? Ar mai rămîne, poate, o speranță în Allah. Deși un deficit de peste 40% din PIB e mult, chiar și pentru Atotputernicul…