Fraţi şi surori

Cînd era preşedinte, Vladimir Putin se adresa periodic, prin televiziune, poporului pe care-l conducea. Într-o lungă emisiune în direct, el răspundea, mai mult sau mai puţin spontan, întrebărilor puse de telespectatori, explicîndu-şi politica, definindu-şi adversarii, promiţînd sprijin concret unor cetăţeni deosebit de insistenţi. Săptămîna trecută a practicat acelaşi exerciţiu al "liniei directe". Primul lucru subliniat de ziaristul Simion Novoprudski de la Gazeta.ru este că, în Rusia, puterea se apropie de popor întotdeauna de sus în jos. Stăpînii coboară generos în lume, le fac oamenilor o favoare ştiind că ei nu vor spune altceva decît ceea ce au auzit mai devreme pe canale oficiale. "Ţarul ca trimis al Domnului pe pămînt (de secole aşa se prezintă puterea în faţa poporului rus) trebuie să păstreze distanţa obligatorie, iar din cînd în cînd să-şi exprime public în cuvinte preocuparea pentru problemele de viaţă ale supuşilor săi, fără a schimba însă nimic. Putin asculta şi răspundea în acest stil cînd era preşedinte, acum cînd e Ťdoar» prim-ministru, cel mai important subaltern al altui preşedinte, se comportă la fel. Divinitatea trebuie să-i arate din cînd în cînd omului concret o minune concretă. Putin a făcut-o şi pe asta, prin răspunsul dat unei bătrîne înlăcrimate care a cerut ca ţevile de canalizare să ajungă pînă în satul ei din regiunea Stavropol. Putin, Dumnezeul-ţar, l-a ameninţat furios pe guvernator că, dacă nu se ocupă de ţeava bătrînei, nu-i va semna prelungirea pe post. ş...ţ N-are importanţă că într-un stat normal, condus de un manager angajat prin alegeri oneste, concurenţiale, preşedinţii şi prim-miniştrii nu se ocupă de canalizare. Nu e treaba lor. Dar noi ne-am obişnuit: ţarul a pogorît printre noi, trebuie să ne folosim de milostivenia lui. O asemenea şansă apare o dată la o mie de ani. De aceea, Stalin, după ce a ucis milioane de oameni, cetăţeni ai propriului popor, fără nici un fel de probleme de conştiinţă, a putut, atunci cînd armata hitleristă se apropia de Moscova, să se adreseze poporului cu atît de omenescul: Ťfraţi şi surori». Cînd puterea are nevoie de ceva de la popor, de voturi sau de viaţă, ştie cum să vorbească omeneşte." (M. B.)