Fraţi şi nepoţi

28 octombrie 2007   PE CE LUME TRĂIM

Realitatea politică poloneză din ultimii doi ani a făcut să coboare cu cîteva grade temperatura optimismului cu privire la evoluţia noilor democraţii europene. Plictisit de promisiuni neonorate, de corupţie, revoltat în faţa inegalităţilor sociale şi a îndepărtării de principiile stricte ale moralei religioase, electoratul polonez prezent la urne în urmă cu doi ani a adus la putere o coaliţie de partide conservatoare, sprijinite de aripa tradiţională a Bisericii şi de nedreptăţiţii tranziţiei. Doi fraţi gemeni - unul preşedinte, celălalt prim-ministru - au fost solidari în acţiunile lor agresive împotriva acelei părţi a societăţii poloneze considerate prea legată de trecut sau prea grăbită spre un viitor incert; au fost solidari şi în obiecţiile ridicate în tratativele cu Uniunea Europeană, în pretenţiile faţă de Germania, în ostilitatea faţă de Rusia, agresivi faţă de străinii de orice fel. Partidul Lege şi Dreptate contesta de fapt înţelegerea de la Masa Rotundă din 1989, prin care sindicatul Solidaritatea a obţinut ca Partidul Comunist să cedeze puterea în schimbul asigurării imunităţii pentru principalii săi conducători. Moralitatea acestui acord a fost contestată, printre alţii, şi de lideri ai Solidarităţii, dar pactul a funcţionat şi a asigurat alternanţa la putere şi legiferarea reformelor economice; tot la umbra acestei înţelegeri, profitorii comunismului s-au transformat în oamenii de succes ai capitalismului. "Fraţii Kaczynski le-au propus polonezilor criterii foarte clare de diferenţiere: tu te-ai mînjit în timpul comunismului, eu nu; tu ai turnat, eu nu; tu eşti bogat pentru că ai furat, eu sînt sărac, deci sînt cinstit; tu eşti neamţ, eu sînt polonez; tu eşti ateu, eu sînt catolic; tu eşti homo, eu sînt hetero..." (sociologul Janusz Czapinski în Gazeta Wyborcza). Nevoia de limpezire a trecutului, promisiunea de îndepărtare din sfera publică a celor care au fost părtaşi la crimele comunismului sînt prezente în viaţa politică a tuturor ţărilor foste comuniste. Trecutul criminal şi prezentul corupt sînt ţinte îngemănate în discursul populist de peste tot. Transpunerea lor în practică este, de asemenea peste tot, tarată de practicile partizane, de rezistenţa ţesutului social la asumarea trecutului, de complicităţile iscate de fragilitatea reglementărilor economice. Acţiunea concretă a fraţilor polonezi a minat solidaritatea coaliţiei guvernamentale - ceea ce a dus la convocarea alegerilor anticipate - oamenii de afaceri s-au simţit vulnerabili în faţa acuzaţiilor selective de corupţie, cei capabili să facă faţă condiţiilor unei competiţii reale au plecat în Occident. "Instalatorul polonez", prezent la Paris, lipseşte de la Varşovia. Reala surpriză în alegerile de duminică a fost prezenţa la urne. După sondajele care îi dădeau din nou cîştigători pe fraţii gemeni, s-au mobilizat alegătorii preocupaţi nu atît de trecutul, cît de viitorul Poloniei. Se spune şi se scrie că victoria opoziţiei se datorează tinerilor, celor rămaşi acasă şi celor plecaţi: "Fură cartea de identitate a bunicii" - mesajul-lozincă de pe Internet şi de pe telefoanele mobile confirma prezumţia că nepoţii vor altceva de la viaţă decît bunicii. Nepoţii au amintiri confuze despre comunism şi acceptă fără multe mofturi consecinţele economiei de piaţă. În Polonia, alternanţa politică a creat noi realităţi: s-a deplîns situaţia şantierelor navale "Lenin" de la Gdansk, leagănul revoluţiei anticomuniste, dar la Gdansk şomajul este sub media pe ţară şi cu banii UE s-a construit un port nou, au apărut companii noi, întreprinderi mici şi mijlocii. Foştii grevişti, acum şomeri, se simt marginalizaţi, unul dintre ei se plînge ziaristului de la Der Spiegel că legislaţia Uniunii Europene îi interzice să otrăvească porumbeii care îi murdăresc barca proaspăt vopsită. Un bun motiv pentru a vota cu fraţii Kaczynski, posesorii a nenumărate beţe pentru roţile UE. Victoria Platformei Civice conduse de Partidul Liberal al lui Donald Tusk (peste 40% dintre sufragiile exprimate) este opera cîştigătorilor tranziţiei şi a celor care speră să cîştige. Dar nu trebuie uitat că, în cifre absolute, partidul fraţilor Kaczynski a obţinut acum cu două milioane de voturi mai mult decît avusese în 2005, cînd a ajuns la putere.

Mai multe