Franţa: glonţul la ureche şi o lecţie pentru Europa

Sigur că Franța și Europa (în majoritatea lor, să fim drepți…) au răsuflat ușurate duminică seară, la aflarea primelor estimări privind rezultatele turului doi al regionalelor din Hexagon. „Înfrîngere pe toată linia pentru Le Pen“, aveau să titreze multe publicații. Într-adevăr, din lider în șase regiuni la primul tur, Frontul Național nu avea să se aleagă, pînă la urmă, cu nici una. Dar nu este vorba despre nici un triumf. În realitate, Frontul Național a obținut peste 6,5 milioane din voturile francezilor, cu circa 400.000 mai multe decît la prezidențiale din 2012, pînă acum recordul istoric al extremei drepte.

Sistemul electoral francez, cu două tururi și cu posibilitatea retragerii sau fuziunii de liste după prima rundă, a jucat un rol important. Creșterea cu circa 9 procente a ratei de participare în turul al doilea, față de primul tur, a contat, de asemenea. Alegătorii francezi s-au mobilizat în fața pericolului.

Trista premieră europeană a fost evitată de Franța: nici o regiune (darămite un stat) nu a fost guvernată pînă acum de extrema dreaptă cu majoritate absolută. Nici măcar Jorg Haider nu a avut-o, în Carinthia, în momentul său de glorie. A avut peste 40% la sfîrșitul anilor ’90 și a guvernat în coaliție. Întrebarea este dacă guvernarea exclusivă a extremei drepte a fost evitată sau doar amînată. Numărul crescut de voturi obținut, totuși, de extrema dreaptă franceză arată că problema rămîne.

Crizele Franței nu au plecat nicăieri, iar acestea vor alimenta în continuare extrema. Criza economică și nivelul record al șomajului. Criza securitară, de după atentatele din ianuarie și noiembrie, amplificată de criza migranților și de mesajele extremei drepte, căreia i-a venit mănușă. Criza de credibilitate a liderilor politici tradiționali, incapabili să răspundă provocărilor economice și sociale. Și care, răspunzînd crizei securitare, au apelat exact la soluții propuse mai demult de extrema dreaptă.

Partea bună a lucrurilor este că, în fața pericolului extremei, stînga și dreapta și‑au unit eforturile. Și probabil aceasta va fi soluția nu doar în Franța, ci pe tot cuprinsul Europei: guvernări de compromis în sprijinul valorilor liberale și europene. Oricum am privi lucrurile, azi, diferențele  dintre centru-stînga și centru-dreapta sînt insignifiante în raport cu ceea ce separă „centrul“ de „extremă“. Și, este demonstrat, trei sferturi dintre europeni aleg „centrul“ în detrimentul „extremei“. Aceasta va fi, pentru o bună bucată de vreme, adevărata „linie de demarcație“ pe scena politică europeană.

Partea mai puțin bună este că replierile tactice nu înseamnă decît o soluție de moment, care nu răspunde problemei de fond. Mulți vorbesc în aceste zile despre faptul că votul de protest vine ca o pedeapsă, chiar binemeritată, pentru „corectitudinea politică“ a liderilor și partidelor de „centru“. Cînd, de fapt, este vorba mai degrabă despre grava „incorectitudine“ politică a „centrului“: lipsa ideilor pentru reformarea societății, incapacitatea de a da impulsul așteptat construcției europene, pierderea legăturii cu alegătorii, impresia că au devenit grupuri închise și că guvernează prea mult în folosul propriu sau că, în orice caz, ieșirea din criză s-a făcut în prea mare măsură pe spatele cetățenilor simpli în raport cu cei privilegiați.

Ni se pare că toate acestea sînt valabile doar pentru România, dar ne înșelăm. La noi, desigur, doza de corupție din interiorul sistemului decizional este sensibil mai ridicată, în rest, preocupările europenilor sînt cam aceleași. Iar faptul că trei sferturi dintre europeni susțin încă partidele „tradiționale“ înseamnă că ei resping extrema și rămîn alături de valorile liberale și europene. Dar mai înseamnă și că ei așteaptă o schimbare chiar din partea „centrului“.

Partidele democratice sînt datoare să răspundă acestor așteptări din partea marii majorități a cetățenilor – iar aici lucrurile stau cam la fel, fie că vorbim despre Franța, Italia, România sau alte țări. Marșul neabătut înainte al Frontului Național trebuie să ne dea serios de gîndit.

Ovidiu Nahoi este realizator de programe la RFI România și TVR.