Fotbalul e totuşi un joc?

3 decembrie 2014   PE CE LUME TRĂIM

După ce i-a bătut la Bucureşti pe Aalborg cu 6-0, Steaua n-a mai reuşit în Danemarca decît să piardă cu 1-0. După ce a bătut-o cu 5-1 la Zagreb pe Astra, Dinamo Zagreb a mîncat bătaie cu 1-0 la Giurgiu. Adică, fotbalul e totuşi un joc?  

E un joc extrem de serios. E ca la bridge, pînă la urmă, trebuie să gîndeşti cu două-trei mutări înainte şi să nu te bazezi mai deloc pe noroc. Dacă e să ţi se arate, mulţumeşti şi te gîndeşti că suma baftei şi a ghinionului lui ar trebui, pe parcursul unei vieţi, să fie nulă. Steaua e o echipă istoric norocoasă, aşa se zice. La Aalborg n-a fost deloc, dar dacă judeci pe ansamblul grupei, n-avea nevoie de noroc ca să se califice, îi ajungea un lot complet, ceea ce nu s-a întîmplat să fie. Ca şi cu Ludogorets, neşansa vine să-ţi arate că nu poţi merge la minima rezistenţă, că atunci cînd îţi lipseşte un jucător, trebuie să ai un altul, nu un surogat. În acea seară de Europa League, parcă a vrut cineva să rîdă de noi. A dat victorie cui nu mai avea ce face cu ea, şi nici măcar un egal celei căreia i-ar fi fost de trebuinţă. A întors rezultatele din tur ca o fantomă care schimbă indicatoarele la o intersecţie de cîmpie. De fapt, în mod constant, cîte cineva sau ceva încearcă să ne transmite mesaje. La fel de constant, le ignorăm. Şi iar luăm cîte o scatoalcă peste cap. După care ne uităm urît în sus şi ne răstim: „Care dai, bă?!“   

Mai multe