Foamea
În Haiti, premierul şi-a dat demisia după ce zeci de mii de oameni au ieşit în stradă cerînd ieftinirea mîncării. Burkina Faso, Bangladesh, Somalia şi alte 30 de ţări sînt ameninţate de foamete, iar un "tsunami alimentar" s-ar putea abate asupra omenirii, atrage atenţia un oficial ONU. În 2007, preţul alimentelor la nivel mondial a crescut cu peste 50% şi, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, asistăm la o îngrijorare planetară privind aşa-numitele produse de bază. Care sînt cauzele? E vorba în primul rînd de o mărire a cererii de produse alimentare în unele ţări. Chinezii, de exemplu, şi-au diversificat alimentaţia şi mănîncă din ce în ce mai multă carne. Animalele din care se produce carnea sînt hrănite cu cereale. "Dacă chinezii vor începe să consume tot atîta carne ca americanii, vor înghiţi 50% din producţia de cereale a lumii" - spunea Lester Brown, părintele conceptului de eco-economie. Alt motiv este seceta: 2007 a fost un an foarte prost pentru agricultură, iar producţiile din Australia, Ucraina sau Argentina, state mari producătoare de cereale, au fost slabe. Mai e vorba apoi şi de speculă. Din cauza crizei împrumuturilor americane (subprime), fondurile speculative s-au orientat către alte orizonturi: cerealele, legumele şi fructele. Soia, grîul sau porumbul au devenit valori bune de speculat. Într-o singură zi, pe 27 martie, după ce mai multe ţări au anunţat că îşi suspendă exporturile, preţul orezului a crescut cu 30%! Un alt element îl reprezintă biocarburanţii, pentru producţia cărora se sacrifică din ce în ce mai multe terenuri, iniţial destinate alimentaţiei. Din cauza preţului barilului de petrol, care a depăşit 125 de dolari, cultivarea cerealelor pentru biocombustibili devine din ce în ce mai interesantă. Potrivit unui raport al FMI, pînă la 50% din producţia mondială de rapiţă este folosită acum pentru biocarburanţi, nu pentru alimentaţie. Care este reacţia internaţională în faţa crizei alimentare? Deocamdată este una dezorganizată. Ţările bogate au anunţat că vor aloca cîteva zeci de milioane de euro (sau dolari, în funcţie de moneda statului) pentru a ajuta statele sărace, care s-au confruntat cu aşa-numitele "revolte ale foametei". Ajutoarele de urgenţă nu rezolvă însă problema. Unii spun că e de fapt o falsă problemă, deoarece planeta are capacitatea de a-i hrăni pe cei şase miliarde de locuitori. Totul ar ţine deci de organizare. Pentru asta, unele voci propun o liberalizare completă a schimburilor de cereale şi eliminarea subvenţiilor agricole. Altele, dimpotrivă, spun că exemplul Politicii Agricole Comune (politica de subvenţii masive, care înghite aproape jumătate din bugetul UE) ar trebui extins şi pe alte continente. Sînt experţi care cer o interzicere a speculei cu cereale: fondurile de investiţii nu s-ar mai putea "juca" crescînd preţurile alimentelor; alţii, în schimb, atrag atenţia că nu se poate interveni brutal pe o piaţă liberă etc. În România, criza alimentară mondială a însemnat pînă acum prezentarea unor imagini exotice cu "revoltele foamei" din ţări africane sau asiatice. Am văzut din cînd în cînd cîte o emisiune în care se punea întrebarea "cînd şi în ce fel riscă să fie afectată România?". Am reţinut o remarcă interesantă a lui Emil Hurezeanu: "Ne aducem aminte de sărăcia Sudului doar cînd ne ameninţă foametea şi în Nord". În timp ce în Europa occidentală se discută intens despre dublarea preţului laptelui în ultimul an, în România acest gen de discuţii lipseşte. Alimentele s-au scumpit şi la noi, dar probabil că românii sînt atît de obişnuiţi cu creşterea preţurilor, încît nu îi mai şochează. Subiectul nu pare interesant nici pentru oamenii politici. Doar preşedintele Băsescu şi-a exprimat surprinderea că există atîtea culturi de rapiţă pentru biocarburant. "Prin biodiesel riscăm să diminuăm capacitatea României de a asigura mîncare ieftină pentru cetăţenii ei" - a declarat Traian Băsescu, la postul public de radio, exprimîndu-şi temerea că România nu are o strategie agricolă şi criticînd astfel voalat Guvernul. Şeful statului este astfel unul dintre puţinii oameni politici români care abordează acest subiect de mare actualitate. În urmă cu numai cîteva luni, acelaşi Traian Băsescu avea o părere contrară: el cerea "mărirea producţiei de biocarburanţi", solicitînd Guvernului să ia măsuri. Ce s-a întîmplat între cele două declaraţii? Criza alimentară, despre care anul trecut se vorbea încă în cifre şi prognoze, a devenit o prezenţă foarte concretă din cauza "revoltelor foametei".