Foaie verde de POSDRU

29 februarie 2012   PE CE LUME TRĂIM

- scuzaţi expresia -

O cheamă Coccolina. Sau Carolina. Sau Terentina. Oricum, e cu „ina“ la sfîrşit. Este o femeie harnică, plină de idei. Talentul său în afaceri este mult peste medie. A muncit de mică. Dimineaţă de dimineaţă, fie arşiţă, fie ger, a cărat flori la piaţă. Le lua cît mai ieftin de la producători şi le vindea cît mai scump clienţilor. Multor bucureşteni le-a fost urat să le trăiască franţuzoaica după ce au cumpărat flori de la ea. Încet, încet, i s-a urît să stea la tejghea. A trecut la en-gros. A găsit furnizori noi, de departe. A făcut drumuri pînă la Amsterdam şi pînă la Bangkok. Şi-a făcut contacte, a stabilit legături, a semnat contracte. Cu timpul, florile ei au cam început să domine piaţa. Şi-a aranjat un monopol frumuşel. Aderarea la UE a fost mană cerească. În primul rînd, taxele de import (în unele cazuri, spre 80%) au dispărut de pe petalele florilor europene. Preţul nu s-a micşorat că nu avea cum. Doamna stabilea sumele şi, de aceea, ele nu aveau cum să scadă. Dar şi mai mare folos trage sufix-ina din fondurile europene.

Păi, nu se poate ca florăresele, care reprezintă o breaslă în toată regula, să nu aibă norme de comportament, reguli de calitate în servicii, reglementări pentru un comerţ civilizat, „european“. Aşa că va trece de urgenţă la introducerea în COR (un soi de listă a ocupaţiilor legitime în România) a unor meserii care ţin de flori şi vînzarea lor. De exemplu: florar-comerciant, florar-peisagist, florar-prezentator, florar-importator, florar-bursier, florar-transportator (pe unele le-am inventat eu, altele există în realitate). Apoi, va face o fundaţie. Nu „se“ merită să faci ceva pe POSDRU (scuzaţi expresia) dacă nu ai o fundaţie. Se poate chema Fundaţia Florăreselor Europene din România. Apoi, cu fundaţia făcută, Doamna trece la acţiune. Se duce la CNFPA (Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, o instituţie al cărei sens îmi este greu de înţeles) şi se acreditează ca furnizor de training autorizat. Fără acreditarea de la CNFPA, nu poate merge mai departe. În paralel, se ocupă de „definirea standardelor ocupaţionale pentru meseriile nou introduse în COR“. Adică, de lucruri importante, precum tonul pe care trebuie să urezi de bine „franţuzoaicei“ după ce ai vîndut florile. Se face o programă, un plan de învăţămînt, se stabilesc lectorii. Cam 200 de pagini, le scrie orice consultant bun de pe piaţă.

În acest moment, Doamna Importator Unic de Flori are la îndemînă: meserii în COR, standarde ocupaţionale, acreditare de la CNFPA. Este momentul pasului următor: licenţierea. Altfel spus, oricine vrea să mai vîndă flori trebuie să treacă pe la şcoala de florărese (unde fiul Doamnei este lector principal) şi să obţină Diploma. Asta, însă, nu este suficient. Florile vor fi vîndute musai în chioşcuri standard, „europene“. Cine nu are chioşc „european“ şi Diplomă, nu mai poate vinde. A avut grijă să convingă primari de sector (pînă acum ştiu unul sigur, ceilalţi sînt în lucru) să nu mai dea licenţe de vînzare veneticilor care nu trec pe la şcoală şi care nu au cumpărat chioşc „european“-standardizat. Cum de la cine să-l cumpere? Păi, avem un văr care le face…

Cine să finanţeze şcoala de florari, documentaţia pentru COR şi standarde ocupaţionale, cine să plătească lectorii? Europa… că de-aia e Europa. Să susţină categoriile defavorizate. Care sînt şi discriminate. Adică: femeile, minorităţile sexuale, pauperii, minorităţile etnice cu probleme specifice. Pe această linie, în cazul în care Coccolina, Carolina sau Terentina (sufixul „ina“ e obligatoriu) este femeie şi ţigancă (romă, pentru corecţi politic), şansele de finanţare cresc exponenţial. Dacă şi subiecţii procesului de perfecţionare se înscriu în „şanse egale, cu accent pe minorităţi defavorizate pe criterii de gender sau cultural-etnice“, succesul este ga-ran-tat. Doamna va avea de acum înainte în mînă nu numai importul, ci şi acordarea licenţelor de vînzare a florilor, treptat, în tot Bucureştiul. Pe bani europeni, în pur spirit european, pentru o calitate europeană a serviciilor şi întru reducerea discriminării categoriilor defavorizate, desigur. Doar preţul va creşte. Firesc. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Mai multe