Fără fir, dar cu parolă

9 iulie 2014   PE CE LUME TRĂIM

Sper să fi auzit de dezbaterea din Parlamentul nostru naţional legată de cartelele telefonice vîndute doar cu buletinul şi, mai ales, de conexiunile la reţelele publice wireless (fără fir, carevasăzică) la care vă veţi conecta doar în schimbul datelor personale (telefon mobil, date de buletin etc.).

Nu aţi auzit de o asemenea dezbatere? Înseamnă că a fost şi este învăluită de o discreţie exemplară. Las deoparte în acest articol subiectul cartelelor telefonice prepay. În opinia mea, nu e nici o tragedie dacă îţi declari identitatea cînd cumperi asemenea servicii. Mă voi referi numai la conexiunile wireless (publice) care, de la promulgarea legii încolo, vor fi accesate numai după declararea identităţii.  

Nu voi face referiri la problemele globale. Mă văd, însă, pe mine însumi, în noua lume, cea a ameninţărilor teroriste sau cibernetice reduse. Personal, folosesc reţele wireless la mall-ul AFI Cotroceni, cînd o duc pe fi-mea la antrenament, la patinaj. Apoi, la Stadionul „Lia Manoliu“, cu acelaşi tip de ocazie, utilizînd reţeaua unei cîrciumioare din apropiere. Evident, am nevoie de reţeaua TVR-ului, de fiecare dată cînd ajung la studio. O mai am pe cea de acasă, dar nu se pune, cică aia nu este supusa rigorilor legale. În fiecare dintre aceste cazuri, voi fi obligat să îmi declar oarecare date cu caracter personal (număr de mobil sau seria cardului de identitate) pentru a mă putea lega la Internet. 

Scurtă paranteză. Iată ce argumente pro şi contra există în spaţiul dezbaterii politice (atîta cîtă este). Adversarii spun că nu există ameninţări iminente la adresa României şi nu ar fi cazul să suflăm în iaurt. Nu sînt de acord. Nu trebuie să aştepţi să se întîmple, pentru a lua măsuri de siguranţă începînd de a doua zi. Iar atacuri cibernetice sînt cu duiumul, inclusiv împotriva unor servere importante ale statului român. Ceilalţi, partizanii supravegherii, invocă ameninţările teroriştilor ca argument suprem. Să mă ierte Dumnezeu! 11 septembrie a fost posibil tocmai pentru că CIA-ul s-a concentrat exclusiv pe înalta tehnologie şi a uitat să mai pregătească şi să trimită agenţi în teren (greşeală recunoscută ulterior). Acele avioane au fost deturnate cu nişte cuttere! Teroriştii au evitat să folosească pînă şi telefoanele mobile. Ştiau că orice comunicare electronică este monitorizată prin superserverele high tech ale sistemului Echelon. Apoi, pe Osama bin Laden l-au prins cu ajutorul unor agenţi din teren, nu prin monitorizare cibernetică. Similar judec în cazul hacker-ilor care atacă servere importante hai-hui în lume. Nu îi văd colegi de cafenea cu mine, prin AFI Cotroceni, încercînd să spargă nu ştiu ce conturi, de pe o tabletă, la un capuccino. 

Am închis paranteza. Revin la cestiune: programul meu zilnic de legări la Internet, de pe reţele wireless. Cînd am auzit de intenţia legislativului, ştiţi care mi-a fost primul gînd? I-am injurat de mama focului! Nu de dragul libertăţii mele de exprimare pe Internet. Nu am (aproape) nimic de ascuns. Nu pentru că m-aş fi simţit privit de vreun Big Brother atotputernic. Ştiu de mulţi ani că oricare e-mail al meu şi orice conversaţie telefonică îmi pot fi înregistrate şi analizate. Nu am avut şocuri ipocrit-politice de genul celor pe care le-au avut unii lideri europeni cînd au aflat (vezi Doamne, în premieră) că americanii au potenţa tehnologică de a monitoriza cam toate comunicaţiile planetare. În nimicnicia mea, eu m-am gîndit doar la tîrla de agenţi de vînzări ale unor aşa-zise firme de investiţii care, în loc să mă sune de trei ori pe săptămînă, mă vor căuta, probabil, zilnic. La care se vor adăuga vînzători de cosmetice, poliţe de asigurare sau bilete la film. Orice se va potrivi cu profilul unui vizitator zilnic de mall, ca mine!

De aceea, urăsc din suflet această iniţiativă, menită a-mi asigura liniştea şi securitatea. Nu va face decît să pună date personale la dispoziţia unora care îmi vor ataca atît liniştea, cît şi (foarte probabil) siguranţa financiară. Vă rog să nu îmi serviţi povestea cu securitatea datelor mele personale, dăruite de nevoie unui barman la mall, asigurată prin aceeaşi lege! Nu sînt chiar atît de naiv…

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

Mai multe