Familia Iisus. Scara 2, aprtamentul 9

1 martie 2007   PE CE LUME TRĂIM

Nu ştiu dumneavoastră, dar eu de cînd am auzit că Iisus a fost căsătorit am un respect şi mai mare pentru Fiul Omului. Însurat, cu copil, la casa lui: în mod clar sună mai înspăimîntător ca experienţă decît crucificat, înviat a treia zi, în prezent cu o slujbă bună în Rai. OK, am înţeles că s-a sacrificat pentru noi pe dealul Golgotei, însă versiunea 2.0, asta a lui James Cameron, e şi mai emoţionantă: s-a sacrificat, a scăpat cumva, după care a crescut un copil în cîmpia Căsniciei, alături de o femeie cam autoritară. Piatra de mormînt zice că pe madam Iisus o mai chema şi "Stăpîna", aşa, ca să fie clar unde să ceară permisiunea pentru deshumare. Acum că e voie să vorbim despre asta, am o mărturisire: mi-a fost destul de greu pînă acum ca şi creştin amator, să-mi pun soarta şi rugăciunile în mîinile unui burlac. E dificil să te duci în biserică duminică de duminică şi să-i explici Lui că fata iar fumează şi se joacă pe net pînă la 2 noaptea, că băiatul cel mare îşi pierde vremea pe Cartoon, iar ăla mic urlă din te-miri-ce şi-l trage de păr pe frate-su, deşi i-am zis la magazin că o să se încaiere pe jucăria aia! Ce să priceapă bietul Iisus, cel necăsătorit, din toate astea? Sigur, îţi zice că te înţelege, la fel ca popa şi colegii de serviciu, însă ştiu sigur că, în adîncul sufletului, nici unul n-are cum. Hăul care ne desparte e prea vast şi chiar dacă la fundul lui e o saltea de Pampers-i, tot rişti s-o păţeşti, dacă te arunci în el. Pentru asta îţi trebuie tăria şi experienţa unui om care a spălat suzeta cu Cola, ca apoi să se enerveze că bebeluşul nu doarme... Îţi trebuie puterea neomenească a celui care nu-şi bate copilul cînd îi cere urlînd, pentru a mia oară, un hamburger în restaurantul în care n-au decît pizza! Iartă-mă, Doamne, dar e pe bune: în Biblie chiar nu-ţi spune că trebuie să le iei aceeaşi maşinuţă, în două exemplare, amîndurora - şi zău dacă e vreo învăţătură mai înţeleaptă pe lumea asta! Între toate întrebările care s-au pus săptămîna trecută în chestia cu mormîntul lui Iisus, una s-a distins prin absenţă în presa românească. Şi e vorba chiar de cea pe care domnii profesori de jurnalism ne-o predau în facultate, chiar în anul I: şi dacă e adevărat? Dacă Iisus e îngropat undeva în Ierusalim, iar Evangheliile sînt nişte advertoriale ale unei secte descurcăreţe, puse pe cucerit piaţa credinţei în secolul II? Unde e ruşinea? Bravo lor, c-au reuşit! Ajunşi aici, am să vă fac o mărturisire eretică: îmi place mai mult adevărul lui James Cameron decît cel al lui Papa Benedict. Primul e mai proaspăt, mai curajos, mai disruptiv. Aduce o schimbare acolo unde nimeni nu credea că se mai poate schimba ceva: în aerul închis al altarului, acolo unde şoapta evlavioasă a gonit de mult orice urmă de viaţă. De fapt, atît Codul lui Da Vinci cît şi copîrşeul lui Cameron vin să împlinească o nevoie socială: aceea de ştiri. Omul vrea să afle noutăţi despre celebrităţi: iar Iisus e din nou mai tare ca John Lennon. În fond, într-o epocă în care descoperim în fiecare an cîte ceva nou despre planetele care orbitează în jurul altor sori, e chiar suspect să nu apară dezvăluiri şi-n privinţa Celui de Sus! De ce-ar fi scutit? A dat reclama în presă? Iisus acesta rebranded nu înseamnă neapărat sfîrşitul creştinismului, după cum nici telegraful n-a adus sfîrşitul războaielor, aşa cum credea lumea acum vreo sută de ani. E pur şi simplu un personaj pe care putem, în sfîrşit, să-l atingem, după două milenii în care, în afară de teologi, nimeni n-a ştiut să-ţi spună clar dacă e spirit, trup, băiat de Zeu gata sau ficţiune. Din păcate, presei noastre (şi nu numai) i s-a făcut frică că publicul s-ar putea supăra, aşa că a fost de un creştinism militant frate cu Inchiziţia... Păcat. Religiile puternice n-au de ce să se teamă de erezie. O credinţă e mai utilă atunci cînd deschide mintea oamenilor, nu atunci cînd reuşeşte să conserve timp de 1736 de ani intonaţia exactă, bizantină, a lui "Doamne Miluieşte". Contrar a ceea ce crede popa, religion is not about god. Nu e despre Dumnezeu. E despre oameni. Chiar şi însuraţi.

Mai multe