Expiraţii

O problemă prezentă în mai toată lumea capătă în India aspecte dramatice, din cauza dimensiunilor. Bătrînii sînt tot mai părăsiţi de familiile plictisite să le audă poveştile şi să plătească - sentimental şi material - pentru prelungirea vieţii lor. Tradiţiile nu pot fi menţinute şi pentru că s-au modificat condiţiile: odinioară bătrînii erau întreţinuţi de fii şi îngrijiţi de nurori. Astăzi, în oraşe, locuinţele sînt mai neîncăpătoare şi nu pot adăposti decît familia mononucleară. Unde oamenii cedează, intervine legea: Articolul 125 din Codul Penal indian îi obligă pe cetăţeni să se ocupe de rudele lor. Dar nu prea sînt de găsit oameni în vîrstă dispuşi să-şi dea în judecată urmaşii, justiţia e lentă şi verdictul s-ar putea să vină cînd nu va mai fi nevoie de el. Aşa că unele persoane atinse de maladii incurabile sau de boli mentale au la dispoziţie strada sau centrele caritative. În capitală mai funcţionează încă "Nirmal Hriday" ("Inima Curată", azil întemeiat de Maica Tereza) unde sînt hrăniţi şi îngrijiţi 600 de pensionari: ei au parte de "o viaţă agreabilă şi de o moarte demnă". Mai există şi alte cîteva centre cu o formulă mixtă de servicii gratuite şi plătite. În India, există 81 de milioane de persoane peste 60 de ani, dintre care 200.000 centenare. 90% trăiesc din venituri furnizate de economia informală şi ca atare nu beneficiază de nici un fel de formă de Securitate Socială. Peste 40% sînt sub nivelul admis de sărăcie. În viitor, lucrurile vor sta şi mai rău: în 2013 numărul celor de peste 60 de ani va atinge 100 de milioane şi, la orizontul anului 2025, vor fi 177 de milioane. Bimensualul Frontline (independent, apare la Madras), de unde am extras aceste date, crede că este absolut necesară intervenţia statului. Se ştie însă că statul intervine tîrziu şi birocratic. Poate că o iniţiativă de tipul "generaţia expirată" ar fi o contribuţie eficientă: avînd în vedere dimensiunile problemei, n-ar trebui să se limiteze la liste, ar putea trece direct la eliminarea lor din viaţă, propunînd o lozincă stenică: "După o viaţă dezagreabilă, o moarte demnă". ( M. B. )