Europa mea: şabloanele

Urît şi inutil lucru să zici despre o naţie că e aşa sau altminteri. E riscant (deşi plăcut). E sursă de bancuri şi prilej de comunicare rapidă. Este dăunător, căci poate da lesne în rasism, dar este amuzant. Europa cea unită în diversitate trage nădejde că generalizările şi şabloanele evoluează spre a fi cît mai aseptice, benigne, inodore. Cînd se trezeşte cîte un zevzec de artist ceh care îi înfăţişează, într-un fel, ipocrizia (ţineţi minte păţania cu expoziţia de la clădirea Consilium, plină numai cu imagini şablon despre fiecare stat-membru), Uniunea se supără. De fapt, se supără unul sau altul dintre oficialii unuia sau altuia dintre statele-membre. Multă vreme am zis că este neelegant, păgubos sau inutil să tragi cu şablonul într-o direcţie sau alta. Nu mă pot abţine, totuşi. Îmi e ruşine, dar o comit. Prea mare e tentaţia incorectitudinii politice. Cum îmi par mie fraţii întru apartenenţă la UE? Iaca lista, într-o ordine pur întîmplătoare.

Englezii sînt zănatici, dezordonaţi, haotici, mai ales pînă pe la 25-30 de ani. Englezii tineri sînt spaima plajelor şi a staţiunilor europene, din Grecia pînă în Spania. Beau de sting, sînt gălăgioşi, au un comportament cvasihuliganic. După ce le trece faza asta şi intră în sistemul casă-metrou-birou-metrou-casă, se potolesc brusc. Femeile se îmbracă urît. Englezii sînt dîrzi, hotărîţi, patrioţi, buni meseriaşi, aventuroşi, nonconformişti. Au cea mai bună televiziune publică din lume. Francezii de peste Canal sînt şarmanţi. Dacă vrei să vezi rigoare şi farmec, umor şi calitate, urmăreşti dezbaterile unei televiziuni franţuzeşti. Ar forma o societate plăcută, dacă nu ar fi atît de îngrozitor de aroganţi. Au un naţionalism feroce care se manifestă în orice, de la politica de achiziţii a marilor firme franceze pînă la obsesia de a-ţi atrage atenţia la orice măruntă greşeală gramaticală pe care o comiţi vorbind glorioasa lor limbă. În timp ce englezul te laudă politicos pentru cum conversezi în engleză, francezul nu scapă nici o ocazie să te „pocnească“ dacă ai confundat accentul aigu cu circonflexu’. Dincolo de Alsacia şi Lorena, locuiesc nemţii. Poporul respectiv a exercitat seculare fascinaţii asupra alor noştri. Corectitudine, ordine, rigoare, respect (fanatism) pentru lege, eficienţă, organizare – astea sînt ingredientele. Atrag respectuos atenţia că adolescenţii nemţi încearcă să-i depăşească pe omologii englezi în gălăgie şi scandal estival şi că neamţul plecat înspre state cu poliţişti mai îngăduitori (cum ar fi al nostru) uită relativ repede de lege, ordine şi disciplină. De cînd cu reunificarea şi cu dificultăţile economice, am văzut cu ochii mei gropi în celebrele autobahn-uri şi tren ICE întîrziind 20 de minute, la plecare, în gara din Berlin. Pe lîngă nemţi, tot prin flancul nordic, trăieşte alt popor interesant, danezii. Ei au o transparenţă straşnică în tot ce înseamnă cheltuirea banului public, sînt destul de plicticoşi (cred că producţia locală de bancuri este cea mai joasă din Uniune) şi beau bere îngrozitor de scumpă. Au avut un fotbal bun. Sărbătoresc cu bere, folk, poze cu Guevara, în fiecare an, prin campusurile universitare, Ziua de Întîi de Mai. Joacă bine table. Prin asta, se deosebesc radical de vecinii întru Scăndinăvie. Dincolo, în flancul sudic, întîlnim italieni şi spanioli. Ei ne sînt mult mai cunoscuţi nouă, românilor, din motive practice: emigraţia economică. Italienii sînt zăpăciţi, boemi, gesticulează mult, au administraţie slabă şi coruptibilă (mai ales în Sud) şi industrie performantă cînd se pun pe treabă (mai ales în Nord). Foarte buni în modă şi bucătărie. Spaniolii sînt mai buni la ciclism (ce să mai zic de fotbal?), la respectarea legii şi la gestiunea complicată a efervescenţelor centrifuge regionale (Spania este singurul stat-membru care nu are cuvinte pentru imnul naţional, ca nu cumva acolo să apară cuvîntul España).

Aş mai continua, căci mai am şabloane de înşirat. Pe cuvîntul meu de onoare că pot combate rapid, tot în şabloane, oricare dintre şabloanele de mai sus. Doar aşa, de-o distracţie, bună de comunicat cu oricare taximetrist din oricare stat-membru. Ne unesc diferenţele, nu?

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: D. Popa