Eşecul stîngii
"Suspendarea lui Traian Băsescu, dar mai ales campania referendară, dezvăluie eşecul stîngii în România. Imposibila construcţie a stîngii relevă un "păcat originar" al tranziţiilor postcomuniste: lipsa referinţelor ideologice. Steagurile şi tricourile roşii nu ţin loc de ideologie, iar mitingurile nu sînt suficiente pentru a genera o stare de spirit. Sub semnul tehnocraţiei de partid şi de stat, eşafodajul politic postdecembrist a fost clădit pe un vid. (...) Ar fi a doua oară cînd PSD ratează ocazia reformei interne. Şi fără un socialism autentic politica românească riscă să cadă pe panta populismelor. Žntr-o perioadă echivalentă, în 1999, cu un an şi ceva înaintea alegerilor parlamentare, ultima mineriadă a creat condiţiile revenirii PDSR la guvernare, fără nici o restructurare. Fuziunea cu PSDR din 2001 a deschis porţile Internaţionalei Socialiste, nu şi socialismului occidental. Schimbarea iniţialelor din PDSR în PSD nu a fost dublată de vreo reformă. Anchilozat în formula organizatorică a anilor â90, PSD a guvernat, dar nu a convins. După 2005 şi mai multe încercări timide de reformă, PSD a revenit în 2007 la scenariul tradiţional. Žn această logică, suspendarea ar fi trebuit să producă cutremurul politic care să disloce adversarii. (...) Campania referendară, sufocată de teme negative şi atacuri la persoană, se desfăşoară pe un fundal politic dominat de mituri şi de o cultură politică a neîncrederii generalizate în instituţii şi politică. Žn acest context, se produce un alt fenomen misterios: (re)politizarea românilor. Anunţată încă din 2004 de apariţia noului elector, politizarea publicului, începută sub semnul emoţiei, va continua în ritmul calendarului electoral, astfel că, în 2010, după şase sau şapte scrutinuri, în 30 de luni, România va arăta altfel". (Cristian Pîrvulescu, în România liberă, 15 mai 2007) ( M. V. )