Epistolar

Solidaritatea celor care urmăresc această rubrică şi simt ca şi mine mîhnirea de a trăi într-un oraş care devine de nerecunoscut se manifestă prin scrisorile care-mi semnalează demolări de clădiri vechi sau cuprind corespondenţa purtată de dînşii cu Primăria, cu privire la aceste intervenţii. Astfel, a început să se formeze o arhivă, din care transmit cititorilor mei două documente, cred, semnificative. 

În legătură cu distrugerea prostească a casei din str. Tudor Arghezi nr. 4, despre care am scris în ultima săptămînă a lui septembrie („Desfiinţare de construcţie“ în Dilema veche nr. 345), am mai revenit o dată („Stafie de casă“) cu precizări. Între timp, am primit din partea dlui inginer Corneliu Silviu Negulescu răspunsul pe care i l-a dat, de la Primăria Municipiului, serviciul Control Disciplină în Construcţii, care face parte din direcţia Inspecţie şi Control General (impresionant nume! Aş fi crezut că pe cine vede acest antet îl apucă tremuriciul, dacă n-are conştiinţa curată). Domnul inginer Negulescu telefonase încă de la 25 august la cabinetul primarului sectorului 2, încercînd, spune domnia sa, „să opresc demolarea acestei case de o valoare deosebită“). Primul rezultat al apelului a fost transmis la 7 septembrie la alt serviciu al acelei redutabile direcţii, care se cheamă Urmărire Rezolvare Sesizări. În cele două săptămîni care trecuseră, s-a recunoscut că imobilul „se află amplasat în zona construită protejată nr. 21, conform prevederilor Legii 50/1991“, deşi, în Normele metodologice de aplicare a acestei legi, există indicaţii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie. Adică – dacă înţeleg bine – Normele, cu excepţiile pe care le prevăd, contrazic Legea protectoare, situaţie foarte obişnuită în legislaţia românească din epoca de tranziţie! Pînă la 23 septembrie, cînd demolarea era deja săvîrşită (sînt martor!), răspunde şi serviciul Control Disciplină în Construcţii că a efectuat verificările cerute. Şi ce credeţi că a aflat acest serviciu? Că Primăria emisese Autorizaţia de Desfiinţare nr. 276 din 02.09.2010, deci la o săptămînă după ce domnul Negulescu reclamase lucrările pe care le văzuse începînd. Iar la 23 septembrie, pe locul casei fiind acum un maidan, serviciul Control Disciplină în Construcţii declară că s-a respectat legalitatea, ba chiar atrage atenţia reclamantului: „Dacă reveniţi cu o nouă petiţie avînd acelaşi conţinut, aceasta se clasează fără a se mai răspunde“. După o asemenea mojicie, semnează „cu stimă“ directorul executiv adjunct Daniel Dragoş Tănăsoiu! 

Lucrările întreprinse în str. Dr. Grigore Mora nr. 36, la o casă construită în 1931 de către Marcel Iancu, una dintre primele opere de arhitectură funcţională din Bucureşti, nu au panoul care să indice durata şantierului, operaţiile pe care le îndeplineşte, beneficiarul şi destinaţia. Indispensabil panoul, dar uite că unii se dispensează de el. Nu numai că e ilegal, dar, fiind vorba de un imobil aflat într-o zonă protejată şi, în plus, un monument înregistrat într-o istorie a arhitecturii europene din epoca Le Corbusier, Filiala Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor a cerut măsuri de urgenţă. Cu atît mai grav cu cît nu există nici măcar o autorizaţie de construire, necesară pentru orice supraetajare. Sesizarea poartă data de 10 mai 2010. Trec şase săptămîni şi serviciul Control Disciplină în Construcţii este iarăşi în situaţia de a se pronunţa. Încă un răspuns uluitor: nu se cunoaşte numele proprietarului imobilului, drept care a fost întrebată Direcţia Impozite şi Taxe locale, dar misterul a rămas de nepătruns. Aşa că nu s-a făcut nimic. În concluzie: „vă mulţumim pentru colaborare“! Semnătura este aceeaşi ca în celălalt caz: Daniel Dragoş Tănăsoiu. 

Vasăzică, cineva poate să facă luni de zile modificări la structura şi aspectul unui monument de valoare internaţională, fără să-l deranjeze nimeni. După care, instituţia care a căutat să împiedice desfigurarea casei se alege cu această bătaie de joc bădărănească. Cît despre măsurile care se iau, ele se reduc la cîte o tăbliţă care a apărut ici şi colo: „Monument istoric“ şi dedesubt: „Atenţie! Circulaţi cu grijă. Cade tencuiala“. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.