El País, Hitler şi votul ca lovitură de pedeapsă
Influentul cotidian El País, stindard al jurnalismului de calitate nu doar din Spania, ci din Europa şi din întreaga lume, a retras duminică de pe site-ul său un editorial ofensator la adresa Germaniei şi a cancelarului Angela Merkel. A fost o eroare de supervizare – au precizat responsabilii editoriali de la Madrid. Aceştia s-au delimitat, bineînţeles, de conţinutul articolului în care doamna Merkel era comparată direct cu Adolf Hitler. Autorul articolului este profesorul de economie de la Universitatea din Sevilla, Juan Torres López. Deci, nu chiar un ONG-ist nervos sau un indignat dintre aceia care nu de mult ocupau străzile capitalei spaniole.
Nu are rost să reluăm acum şi aici cele scrise de profesorul spaniol – nu ar fi corect, atîta vreme cît înşişi editorii ziarului s-au delimitat. În plus, ar fi total neelegant faţă de Germania. Oricîte critici s-ar putea aduce abordării germane a crizei – şi se pot aduce! –, Adolf Hitler nu-şi are locul în discuţie.
Nu există, la ora actuală, pe Pămînt o naţiune care să-şi fi asumat cu atîta vigoare şi sinceritate greşelile trecutului. Şi care să fi făcut atît de multe pentru a nu mai face posibilă repetarea lor. Şi poate că tocmai asta îi tentează pe mulţi activişti şi autori din sudul Europei să facă apel la fantomele trecutului – ei ştiu că pe germanii de azi chiar îi doare.
Pot depune aici şi o mărturie personală. Timp de cîţiva ani, am lucrat într-un grup de presă cu patronat german (este vorba de ziarul Evenimentul zilei dintr-o anumită perioadă a istoriei sale). Pot spune că germanii s-au comportat impecabil şi că regula de fier a separării activităţii de business de cea editorială a fost respectată cu rigoare într-adevăr nemţească.
A existat o singură mică, dar notabilă excepţie. Cînd, după o victorie impresionantă a echipei de fotbal a Germaniei, băieţii de la departamentul Sport au recurs la un clişeu jurnalistic, comparîndu-i pe fotbalişti cu o unitate de Panzere. Trimiterea către un anumit trecut era suficient de transparentă, dar e la fel de adevărat că jurnaliştii sportivi nu-şi propuseseră să jignească – mai degrabă rămăseseră prea legaţi de romanele lui Sven Hassel, pe care cu toţii le devoram în adolescenţă.
Directorul executiv, un german, ne-a rugat atunci să ne abţinem de la astfel de comparaţii care pe nemţi îi fac pur şi simplu să se simtă prost. A promis că pe viitor nu va mai „îndrăzni“ să intre în şedinţa de redacţie – şi s-a ţinut de cuvînt. Iar noi am înţeles cu toţii lecţia. Pe atunci (să fi trecut vreo zece ani...) nimeni nu se gîndea că lucrurile vor ajunge să meargă atît de rău în Europa şi că vom vedea cetăţeni nemulţumiţi alăturînd portretul unui lider german contemporan celui al lui Adolf Hitler.
Dar tocmai fiindcă am ajuns să o vedem şi pe-asta, este cazul să nu trecem foarte uşor peste episodul El País. El arată gradul de frustrare care domneşte în aceste zile în rîndul cetăţenilor din multe state membre ale Uniunii Europene. Şi dacă la mijloc ar fi doar austeritatea, atunci încă ar fi bine. Dar dacă este ceva mai mult?
Să recunoaştem, Europa nu a reuşit să demonstreze pînă acum că este şi o soluţie pentru Europa. Liderii statelor membre se întîlnesc la Bruxelles în conclavuri secrete, apoi scot fum alb la conferinţe de presă în care spun că au luat decizii bune pentru toţi. Rezultatul: după mai bine de patru ani, problema-cheie a datoriilor suverane nu a fost rezolvată. Relansarea economică nu se vede – ne aflăm, din contră, în faţa unei noi recesiuni. Iar singurul rezultat vizibil, obţinut în acest timp, este creşterea alarmantă a sărăciei. Modelul pur şi simplu nu funcţionează. Iar eşecul nu este doar unul tehnic – se pot imagina soluţii care pe hîrtie par să meargă, iar în practică dau rateuri monumentale. Aici este vorba despre politică. Cancelarul Merkel poate avea succes în alegerile din toamnă, bazîndu-se pe satisfacţia cetăţeanului german de a-i vedea pedepsiţi pe „leneşii“ din Sudul însorit. Dar alegerile europene din primăvara lui 2014 ar putea aduce, din contră, pedepsirea Germaniei şi a familiei politice a cancelarului Merkel, în flancul sudic al Uniunii. Noul „zid“ dintre Nord şi Sud se va îmbogăţi cu o nouă cărămidă. Europa va deveni şi mai greu de gestionat, cu atît mai mult cu cît este de aşteptat şi un avînt al noilor formaţiuni naţionaliste.
Liderii europeni ar trebui să înţeleagă ce e de înţeles din episodul El País: a mers prea departe politica „pedepsirii“, a căutării „vinovatului“ – fie el imigrantul din Est, leneşul din Sud sau nordicul arogant şi egoist.
Aceste clişee de tip tabloid ar trebui repede înlocuite de oferte politice noi pentru Europa, pe care cetăţenii să le aibă în faţă, în campania pentru alegerile din 2014. Dacă vom merge la vot în 2014 doar pentru a ne pedepsi unii pe alţii, atunci mai bine stăm acasă.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.