Egoismul german
Nu sînt multe de spus despre răspunsul Rusiei la avarierea podului spre Crimeea. Vladimir Putin a reacționat criminal și stupid atacînd ținte civile, oameni și infrastructură, doar ca să arate că încă decide direcția războiului. Mesajul scris pe bombele aruncate deasupra orașelor ucrainene ar putea fi sintetizat în propoziția „se poate și mai rău”.
Nu e prima oară cînd astfel de ținte sînt vizate, dovezile privind barbaria rusească fiind deja în examinarea mai multor comisii ucrainene și internaționale care își vor prezenta concluziile tribunalelor. Ce e nou este faptul că liderul rus a admis, practice, că a ordonat comiterea unor crime de război ca răspuns la bombardarea podului dintre Rusia și Crimeea ocupată.
Între timp, oricîte crime ar comite rușii, oricîți nevinovați și-ar pierde viața prin orașele Ucrainei, Europa își petrece în continuare timpul întrebîndu-se cît de unită este. Ca răspuns la criza energetică, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a anunțat un plan în valoare de 200 de miliarde de euro pentru subvenționarea cheltuielilor companiilor și familiilor germane peste iarnă. Planul, care vizează exclusiv Germania, a provocat rumoare în restul Europei, Berlinul fiind acuzat că a aruncat pe geam noțiunile de solidaritate și piață unică și pune interesele proprii pe primul loc. Zgomote în acest sens au făcut lideri ai unor state din Est, dar și premierul Sanna Marin al Finlandei. E cel puțin al doilea gest de acest fel după ce, la începutul războiului, Scholz anunța că Germania se va înarma pînă în dinți în următorii ani ignorînd nevoile de apărare ale continentului. Între timp, mult discutatele livrări de armament german către Ucraina întîrzie. Social-democrația germană practică asiduu egoismul. Prețul o să îl aflăm mai tîrziu. Deocamdată știm că, în aproape toate capitalele europene, Germania e privită cu un fel de mirare suspicioasă ale cărei consecințe nu le putem discerne încă.
O altă rută de soluționare a crizei energetice, mai incluzivă, dar mai puțin probabilă, vine tot din partea Germaniei, care și-ar dori un soi de „cartel internațional al cumpărătorilor” care să ofere un preț controlat pentru importurile de gaz. Potrivit Politico, o propunere în acest sens urma să fie făcută marți într-o întîlnire online a liderilor G7, grupul celor mai industrializate șapte state ale lumii. Ideea germană e un fel de alternativă la propunerea mai multor state europene, între care Polonia și Franța, care și-ar fi dorit ca Uniunea Europeană să aibă inițiativa și să limiteze creșterile de prețuri la gazul furnizat statelor membre. Din nou, cancelarul Scholz ignoră Europa, deși nu face economie de clișee despre unitate, solidaritate etc.
Hotărît probabil să ridice semne de întrebare în rîndul tuturor partenerilor Germaniei, Scholz va fi primul lider occidental care va vizita Beijingul după foarte probabila realegere în fruntea statului și a partidului comunist a lui Xi Jinping. Vizita ar urma să aibă loc la începutul lui noiembrie, iar diplomația germană simte că întîlnirea ar putea să provoace mici grimase de neplăcere la Washington. Așa că Emily Haber, ambasadoarea în Statele Unite, a scris pe Twitter un mesaj cumva justificativ: „Fie că ne place sau nu, cooperarea cu China este vitală cînd este vorba despre probleme globale. De aceea avem nevoie de colaborare la cel mai înalt nivel”. Alți oficiali germani spun că nu prea e posibilă revenirea la relația strînsă din timpul mandatelor Angelei Merkel, iar China trebuie să înțeleagă că ambițiile sale vor fi întîmpinate cu o mai mare răceală la Berlin. Cei care fac aceste declarații vin din zona Partidului Verde care, deși e membru al coaliției de guvernare, e mult mai puțin dispus la compromisuri cu regimuri autoritare cum e cel al președintelui Xi. Totuși, prin declarațiile sale anterioare, Scholz a dat destul de clar de înțeles că Germania își rezervă dreptul de a nu ține cont de prioritățile americane atunci cînd e vorba despre relația cu China. Din nou, efectul acestui tip de abordare nu poate fi estimat în acest moment, însă, ca și în cazul relațiilor cu partenerii europeni, Germania pare să își declare permanent autonomia.
Sub cancelarul Scholz și sub presiunea unei lumi care se schimbă cu rapiditate, Germania mărșăluiește sub o deviză care ar putea suna așa: „Dacă nu deasupra tuturor, măcar nu împreună cu ei”. Asta vine cu costuri pentru încredere care, mai devreme sau mai tîrziu, vor trebui decontate. Germania este cea mai mare putere economică a continentului, dar, dincolode importurile ieftine și toxice de gaz rusesc, aceasta s-a datorat tot timpul și faptului că a fost privită ca un partener loial și onest. Tranzacțiile cu un singur cîștigător nu au niciodată o viață prea lungă.
La Kremlin, toate aceste știri provoacă probabil zîmbete subțiri și mulțumite. Germania, vechiul frenemy al Rusiei, e din nou folositoare.
Războiul continuă.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ