Economia după pandemie și după războiul din Ucraina. Ce știm acum
Chiar dacă finalul războiului din Ucraina nu este previzibil, nici din punctul de vedere al momentului, nici din cel al formulei care poate opri ostilitățile militare, o certitudine există. Ea sună în cel mai banal mod cu putință, și anume că, după război, „lumea nu va mai fi la fel”. Este o formulă care s-a banalizat deja, dar întrebarea rămîne: ne putem imagina cum va arăta economia în următorii ani?
Pentru a schița un răspuns nu trebuie să uităm lanțul de evenimente care au lovit lumea în ultimii doi ani: pandemia, criza prețurilor materiilor prime energetice, care a creat o creștere a ratei inflației, și războiul din Ucraina.
Mai întîi, pandemia a adus revelația unei uluitoare dependențe a economiei globale și a celei europene de cea chineză și, în general, de cea asiatică. Medicamente, măști de protecție, semiconductori, piese și subansamble pentru tot felul de produse asamblate în Europa, toate vin din Asia. Cînd pandemia a încetinit sau a blocat lanțurile de aprovizionare, companiile europene și-au pus problema dependenței de China, cetățenii europeni au fost nevoiți să aștepte mai mult timp produsele pe care doreau să le cumpere, iar politicienii au dat imediat semnalul că așteaptă ca firmele europene să revină pe „vechiul continent”.
S-a vorbit o perioadă despre relocarea companiilor europene din China, iar unele state au schițat și programe de încurajare a revenirii companiilor europene. Dar rezultatele concrete s-au lăsat așteptate, în sensul că nu există vreo companie importantă care să își fi relocat producția din China în statele Uniunii Europene. Pentru următorii ani, Uniunea Europeană a lansat cîteva programe care încurajează investițiile, dintre care cel mai ambițios se referă la dezvoltarea unei industrii a semiconductorilor.
Pandemia a arătat dependența economiei europene de cea chineză. Războiul din Ucraina a scos în evidență dependența Europei de materiile prime energetice din Rusia. Sancțiunile statelor occidentale au venit la pachet cu boicotul pe care aproape 300 de companii l-au declarat Rusiei, fie prin înghețarea investițiilor, fie prin oprirea livrărilor către piața rusească. Dacă marile companii nu s-au grăbit să plece din China, în perioada pandemiei, acum și-au făcut o datorie de onoare din a abandona rapid piața rusească. Nu a fost o chestiune de opțiune, ci una aproape obligatorie, în contextul în care statele și publicul larg au pus presiune asupra managementului și acționarilor companiilor să ia decizia de „a îngheța” activitățile din Rusia. La un moment dat, a fost chiar și o problemă de marketing, dar aceasta este o altă discuție.
Să ne întoarcem la întrebarea: cum va arăta economia globală după război? Trebuie să privim adevărul în față. Războiul lui Putin nu este doar un război împotriva Ucrainei, ci împotriva valorilor occidentale. Toate mesajele lui Putin din ultima perioadă vorbesc despre acest lucru, adică despre o lume antagonică în care Rusia pare dispusă să se bată cu tot „Occidentul decadent”.
În aceste condiții, este previzibil că sancțiunile economice nu se vor opri pînă cînd problema Putin nu își va găsi o rezolvare. Schimburile comerciale la nivel global se vor restrînge, iar globalizarea nu va dispărea, ci va fi mai mică. Este probabil ca piața rusească să fie abandonată pentru următorii ani, respectiv pînă cînd Rusia nu va dovedi că este din nou o democrație funcțională. Dar contextul global nu se va limita la Rusia, ci va împărți statele și economiile, va limita investițiile și relațiile comerciale.
Lecția pe care ne-o dă războiul din Ucraina este aceea că nu are rost să investești într-o țară lipsită de democrație. Mai devreme sau mai tîrziu, riscul de țară se va materializa, iar companiile vor pierde. La altă scară, principiul este valabil și pentru investițiile occidentale în China.
Globalizarea se va concentra asupra democrațiilor. Chiar dacă vor fi costuri mari pentru companii și pentru statele occidentale, criteriul nivelului de democrație va deveni esențial pentru decizia unei companii de a investi. Companiile vor pierde piețe și vor avea costuri mai mari, drept urmare consumatorii occidentali vor fi obligați să plătească mai mult pentru mărfurile pe care le cumpără.
Vrînd-nevrînd, în următorii ani, firmele și cetățenii vor trebui să plătească prețul pe care îl presupune restrîngerea globalizării. Dacă acest fenomen se va întîmpla și în ceea ce privește economia chineză, impactul va fi și mai complicat.
Problema este că Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie nu își mai pot permite să greșească. Miza nu mai este doar una strict economică. Este politică și democratică, nu doar privind nivelul de trai, ci și dreptul cetățenilor de a fi liberi. Miza este războiul dintre Occident și „noul comunism”. Pentru a găsi o soluție, merită ca „lumea liberă” să plătească mai mult factura la energie, plinul cu benzină al mașinii, o vacanță sau pîinea. Este prețul plătit pentru ca economiile și societățile să rămînă deschise.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: Shutterstock / adevarul.ro