Echipele nemțești au momente cînd „își pierd” măsura?

(Nu chiar demult, Germania a bătut Brazilia cu 7-1, iar mult mai de demult, aceeași Bayern a bătut Ajax – la retragerea lui Johan Cruyff – cu 8-0.)

Doi prieteni, dintre care unul implicat în problemele de mediu, un pic mai grave decît cele ale fotbalului, discutau într-o seară despre nemți și, evident, cel dedicat salvării planetei îi lăuda pentru felul în care reușesc să-și amenajeze țara. „Ce de păduri au și cum se îngrijesc de ele!”, se tot minuna. Și tot așa. Celălalt a stat și a tot ascultat, pînă cînd i-a trîntit-o: „Auzi, da’ și cînd ies din pădurile alea, să te ferească Sfîntu’!”.

Cam așa cu nemții peste tot. Nu știu de glumă, nu degeaba bancul ăla cu antologia umorului german care are, cu cuprins cu tot, două pagini și jumătate. Nu știu de glumă și nu prea știu să mintă. A nu da cîte goluri încap unui adversar înseamnă să-l minți, ba chiar să-l desconsideri. Să-i întreții o iluzie nesănătoasă. Nemții îți fac o poză. Îți place, nu-ți place, ăsta ești!

„Nemții”, de fapt, sînt canadieni sau croați, francezi sau polonezi (români, ioc). Oricine poate fi „neamț” dacă intră în povestea nemțească. Există o soliditate a bazei care îndeamnă la nesfîrșită seriozitate. De speriat, cîteodată, așa cum a fost în sfertul de finală al Ligii Campionilor, 8-2 cu Barcelona. Ăsta nu e scor de fotbal. Au fost momente în care totul părea indecent. Era ca și cum, căzut la pămînt, un boxer ar continua să primească pumni în cap. S-a simțit nevoia cuiva care să arunce prosopul. Dar ar fi fost bine să fie un prosop blindat, că altfel îl ciuruiau și pe ăla. De fapt, vînătăile sînt doar pe suflet. Și sînt perioade în care nu e rău să te doară rău. Așa a înțeles și Barcelona în ce deranj se găsește. Bătaia istorică o va ajuta să se reinventeze. Și s-ar putea să le mulțumească, peste timp, acestor nemiloși flăcăi. „Fără de măsură”? Cu siguranță. Trebuie să nu ai blocaje atunci cînd strigi: „Regele e gol!”. Da’ gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol.