E vreo legătură între arbitrajul prost (cît de prost?) din meciul cu Muntenegru și faptul că echipa de handbal feminin a României s-a clasat (iar) pe locul al 12-lea la Campionatul European?

Da. E aceeaşi legătură între străinii care ne-au distrus minunatele uzine lăsate moştenire nouă, nerecunoscătorilor, de Ceauşescu şi starea deplorabilă a industriei româneşti azi. Handbalul, pentru noi, nu e un sport, e o nevroză. Ne punem în faţa televizorului ca şi cum am merge la un război. Pe care îl pierdem, inevitabil. Şi, ca în orice comunitate care nu poate accepta enormitatea unei înfrîngeri într-un domeniu în care se visează învingătoare, intervine veşnica teorie a „cuţitului în spate“. Am fost trădaţi. Furaţi. Nimiciţi de forţe obscure. Cristina Neagu, cea pentru care mulţi au inventat handbalul individual (dacă ea a fost cea mai bună din lume ce mai contează că disproporţia dintre investiţii şi rezultate la nivel de echipe e abisală?), a zis aşa după meciul cu Muntenegru: „Dacă nici acum nu-ţi dai seama că eram echipa care merita să cîştige înseamnă că nu eşti român sau nu îţi pasă de sport! S-a văzut clar pe teren“. Cine nu e cu noi… ştim. Dar marea jucătoare ar fi trebuit să spună mai corect „s-a văzut de pe teren“. Căci de pe teren, în focul luptei, se văd multe. Cînd eşti cu cuţitele pe masa, adevărul sare pe fereastră. Arbitrajul e fost prost, amator. Dar nu încît să strigi pînă la cer. Şeful federaţiei române, fost mare arbitru, a revăzut meciul şi nu i-a ieşit socoteala Cristinei. Deloc. Dlui Constantin Din i se va retrage dreptul de a fi român? Simpatică dilemă. Veche, de altfel. Căci, la noi, handbalul se împarte de cînd lumea între patrioţii de profesie şi cei care n-au tricolorul pictat pe retină. Şi cei din urmă ţin cu România, dar nu aia care se dă cu posteriorul de pămînt şi arată lumii o faţă tristă cu dîre de lacrimi uscate. E neproductiv. Să vă dau un exemplu. În finala mica, Franţa a pierdut şi ea la Muntenegru după un arbitraj dubios. După aceea, Estelle Nze Minko a zis cam aşa: „S-a fluierat prost, da, dar în atac am făcut atîtea greşeli că nu le-am dat arbitrelor şansa să ne ajute. Sper ca durerea să ne ajute să devenim mai bune. Cît despre mine, am fost slabă. Sînt foarte dezamăgită de mine. De acum trebuie să ne tragem toate în sus“. Păi, nu uitaţi de chestia asta cînd se vor împărţi viitoarele medalii.