E ceaţă pe Canalul Mînecii, continentul e izolat!

21 februarie 2013   PE CE LUME TRĂIM

Tim are cam treizeci şi cinci de ani. Nu e din Londra, e dintr-un „xyz-shire“. E un tip ambiţios. A învăţat din greu la şcoală, o şcoală publică. Acum este inginer, dar nu orice fel de inginer, el este „chartered engineer“, adică un soi de superinginer, parte a unei elite inginereşti în care nu intri cu una, cu două. Îţi trebuie o oarecare vechime în muncă, experienţă într-un anumit domeniu şi ceva studii postuniversitare. Fiind ambiţios şi un tip muncitor, Tim a ajuns „chartered“ cu dispensă de vîrstă. Firma la care lucrează este mulţumită de el şi l-a răsplătit regeşte: i-a permis să urmeze cursurile postuniversitare necesare, în timpul concediului de odihnă. Tim este inginer în domeniul îmbunătăţirilor funciare: irigaţii, terasări, desecări. A încercat să lucreze în Bulgaria, nu a ieşit nimic. A găsit ceva contracte prin Israel şi alte ţări ale Orientului Mijlociu. Tim este destul de neliniştit. Firma lui (americană, la origine) nu stă pe roze. Au probleme, vremurile-s grele, nu sînt mulţi clienţi pe piaţa globală. Anii agricoli slabi au făcut ca potenţialii beneficiari (fermieri mari, în general) să nu aibă fonduri pentru investiţii.

Îl întreb de ce nu încearcă, totuşi, în România. Îi spun că avem o sumedenie de oameni putred de bogaţi în agricultura naţională. Ei au nevoie de lucrări de îmbunătăţiri funciare. Îmi răspunde, oarecum standard, că s-a lămurit cum e cu autorităţile locale, că nu crede că poate derula vreo afacere la noi. Îi zic să le dea încolo de autorităţi locale, că eu vorbesc de multimilionari în euro, oameni cu zeci de mii de hectare în exploatare şi/sau proprietate care, în plus, pot beneficia de fonduri europene (îmi aduceam şi eu contribuţia la creşterea ratei de absorbţie, mă-nţelegi…). Mi-a răspuns sec: în nici un caz! Evident, m-a făcut curios: de ce nu ar intra firma lui pe un contract finanţat din fonduri europene? Mi-a dat un punctaj de nouă motive. Le înşir ca atare. Punctul unu: ei nu vor oferi ciubuc. Aşa că (zice el), nu se vor califica pentru a cîştiga vreun contract (nu cred că are dreptate 100%, dar mai ştii?). Punctul doi: nu au o reprezentare solidă în ţări ale Europei de Est (eh, asta e vina lor…). Punctul trei: foarte mulţi furnizori intră la preţ de dumping în aceste ţări, în speranţa că vor căpăta poziţii tari pentru viitor. Pînă cînd preţurile nu vin la niveluri rezonabile, nu ar avea rost să licitezi (hm, e o chestiune de tactică de vînzări, nu ţine de România sau de UE). Punctul patru: va trece multă vreme pînă cînd preţurile să îşi revină (asta e bine pentru clienţii români, zic eu). Punctul cinci: au participat la licitaţii mimate, pentru că autorităţile locale nu aveau banii necesari (ete na, eu vorbeam de mari clienţi privaţi, nu de Primării). Punctul şase: unele proceduri de licitaţie, în unele ţări, sînt de-a dreptul bizare. De exemplu, în Bulgaria, achiziţia documentaţiei de participare poate costa pînă la 50.000 de euro (deh, ce să zic, aşa o fi, o avea dreptate). Punctul şapte: unele ţări cer documentele de licitaţie în limba naţională, nu acceptă oferte în engleză. Traducerea (fie ea şi autorizată) nu funcţionează, e scumpă, durează şi pierde multe detalii tehnice importante (îi cam dau dreptate). Punctul opt: unele ţări comunitare nu stau foarte bine la capitolul decont de la Bruxelles (aici chiar eram cu musca pe căciulă). Punctul nouă: în unele ţări membre, există tradiţia de a sista lucrările o perioadă, pentru ca, mai apoi, să se solicite reluarea lor peste noapte (recunosc că şi aici am simţit musca bîzîind).

Ce era să îi răspund? Că e un eurosceptic ordinar şi că, de fapt, el are o problemă cu Uniunea Europeană, ca un englez ce este? Normal că aşa i-am răspuns (dîndu-i, totuşi, dreptate pe ici, pe colo). Culmea: îmi confirmă! Da, el vrea ca Marea Britanie să iasă din UE, din trei motive: împingerea la absurd a „drepturilor omului“ (se referea la dreptul la vot al deţinuţilor de drept comun sau la deportarea teroriştilor), imigraţia şi contribuţia prea mare la bugetul comunitar. Argument secundar: „cine ar vrea să facă parte din acelaşi club cu Franţa?“ Dar asta nu a fost tot…

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Mai multe