Duşmani, adversari, rivali

20 iulie 2006   PE CE LUME TRĂIM

Luni, în ultima zi a summit-ului celor opt ţări industrializate de la Sankt Petersburg, cancelarul german, Angela Merkel, împlinea 52 de ani. Politicoşi, colegii ei din conducerea lumii au felicitat-o, unii i-au oferit şi cadouri, dar ea, îmbrăcată într-un taior sever, nu s-a arătat dispusă pentru o agapă informală, care ar fi marcat, mai elocvent decît orice document, solidaritatea, dacă nu chiar unitatea membrilor celui mai select club din lume. Elaborarea unui document comun cu privire la criza din Orientul Mijlociu (care a tulburat serios ordinea de zi) a dovedit însă că se pot găsi formulări acceptabile chiar în domenii unde poziţiile sînt de mult şi evident divergente. Fără să se refere la vinovăţii, declaraţia blamează forţele extremiste implicate în conflict, cere celor două organizaţii - Hamas şi Hezbollah - să-i elibereze pe soldaţii israelieni luaţi ostatici şi cheamă Guvernul libanez, autorităţile israeliene şi pe politicienii palestinieni să facă paşi pentru reinstaurarea păcii, sprijinind eforturile în regiune ale responsabilului cu politica externă din UE, Javier Solana. Este evident că toate aceste propuneri raţionale se referă la altă fază a conflictului decît cea care se desfăşura în timpul summit-ului. Ceea ce obişnuim să numim comunitatea internaţională nu are prea multe soluţii cînd beligeranţii sînt decişi să meargă pînă la capătul înfrîngerii sau victoriei. Pe alt front însă, cel al Rusiei conduse de Putin, doritoare să-şi reocupe locul de mare putere, victoria a fost remarcabilă. Alegerea oraşului Sankt Petersburg ca gazdă a reuniunii a fost considerată ca trăsătura finală a unei adunări nu prea greu de făcut pe hîrtie, dar dificilă în practică: după ani de dubii şi aşteptări, G7+1 a devenit într-adevăr G8. Obiecţiile aduse prezenţei Rusiei - deficitul de democraţie, slaba performanţă economică, problemele cu vecinii - s-au dovedit irelevante, după cum spunea un comentator rus de televiziune. Poziţia Rusiei în comunitatea internaţională este determinată de aşezarea ei geopolitică, de statutul ei de superputere energetică, de faptul că nici o problemă importantă a vieţii internaţionale nu poate fi rezolvată fără participarea ei. Într-un sondaj realizat de ziarul de limbă engleză St. Petersburg Times, 55% dintre cei întrebaţi sînt de acord cu aceste afirmaţii. Preşedintele rus a fost mulţumit: de acum înainte, Rusia poate lucra cu Statele Unite, căutînd un compromis care să ţină seama de interesele ei naţionale, deşi "mai există structuri determinate de raţionamentele trecutului. Ele nu sînt alimentate de ideile secolului XXI, ci de cele ale secolului XX, al marii confruntări (...) Nu mai sîntem duşmani, nu ne mai considerăm nici măcar adversari". Putin situează aceste structuri în SUA, consilierii lui Bush - la Kremlin. În secolul XXI, Rusia nu mai doreşte să fie comunistă şi nu ţine să fie în fruntea vreunei tabere ideologice. Nu mai e necesar să se ocupe de speranţele şi visurile omenirii, atîta timp cît are mijloacele necesare pentru a asigura căldura şi lumina - la propriu - cetăţenilor Europei. Manifestaţiile antiglobalizare, însoţind în mod tradiţional reuniunile celor opt, s-au desfăşurat la Sankt Petersburg pe un stadion, departe de palatul unde discutau oficialii. Cîţiva încăpăţînaţi veniţi din Europa occidentală au fost "convinşi" să renunţe de o poliţie bine antrenată în reprimarea celor pe care nu-i consideră nici duşmani, nici adversari, dar încurcă, fără aprobare, circulaţia. În urmă cu cîţiva ani, preşedintele Bush îşi justifica politica de apropiere de Rusia lui Putin, declarînd că l-a privit în ochi pe preşedintele rus şi i-a văzut sufletul. Richard Perle, unul dintre cei mai conservatori consilieri ai preşedintelui american, observa că "dacă priveşti în suflet, trebuie să-ţi reactualizezi periodic concluziile, pentru că sufletele se tot schimbă". Probabil că sufletul lui Putin nu s-a schimbat. Contextul mondial al începutului de mileniu modifică taberele duşmanilor şi ale adversarilor, dar rivalii rămîn aceiaşi, chiar dacă îşi fac cadouri cînd petrec împreună la ziua de naştere a unuia dintre ei.

Mai multe