După grupa în care a nimerit echipa României la fotbal, la Olimpiadă, putem folosi vorba „Prost să fii, noroc să ai”?
Păi, oricum mai bine aşa decît „Prost să fii, ghinion să ai”. Dar chiar şi în varianta mai bună, norocul şi-l mai face şi „prostul”. În cazul ăsta, ocazia şi-au provocat-o oamenii de la naţionala sub 21 de ani cînd au ajuns – premieră! – în semifinalele Euro. Ca să ai noroc trebuie mai întîi să te califici la împărţirea lui. Bun. După aceea, da, e posibil să constaţi că deţii oliţa fericită. Să primeşti Noua Zeelandă (nu la rugby), Coreea de Sud (nu la tir cu arcul sau short track) şi Honduras (la orice) e ca un dar. Dar... Competiţia olimpică, o spun din ceea ce am putut pricepe după cinci ediţii ca reporter-comentator, e un animal bizar, un Turn Babel ameţitor, te poate suge într-un vîrtej care te lasă lat şi bun de întors acasă gaga, fără să fi înţeles mare lucru din toată povestea. OK, Jocurile Olimpice de acum sînt altfel, fără prea mult public, fără activităţile obişnuite, dar vibraţia lor specifică va exista. E un clişeu pocnitor să spui că adversarii cei mai mari ai jucătorilor vor fi propriile interioare, doar că la JO e chiar aşa. Degeaba joci contra unor neica nimeni – deşi, staţi aşa, sud-coreenii au luat bronzul în 2012! –, meciurile nu vor fi ca oricare altele.
Apoi, spre deosebire de mai toate celelalte discipline, la fotbal nu găseşti elita lumii, în schimb medaliile sînt la fel precum cele de la suta de metri pe stadion sau în bazin, ori cea din concursul de individual compus la gimnastică. Asta dă idei. Şi energie. Cei mici vor visa că pot da lovitura vieţii. Ce dacă joci într-un campionat de care nu ştie nimeni cînd poţi, luptînd ca în filme, să devii în cîteva zile o legendă a ţării tale? Jocurile Olimpice sînt despre un soi de nebunie bine canalizată. Dacă pricep treaba asta şi sînt bine îndrumaţi pentru acest eveniment specific, ai noştri ar putea face ceva mare. Altfel vor face altceva mare. Peste toate pluteşte problema practică: pe cine se va putea baza echipa olimpică. Clubul din fruntea campionatului a spus deja, prin vocea notoriului său patron, că nu-şi lasă fotbaliştii la Tokyo în plin sezon. Noua Zeelandă sau Honduras nu vor avea necazul asta. Cam asta cu norocul. E după cum ţi-l faci. Şi, după cum vedem, noi am început deja să ni-l (des)facem.