Drogangeală

Consumul de droguri a produs un cîmp lexico-semantic special, un vocabular argotic tipic, prin care se manifestă simultan solidaritatea de grup și dorința de ascundere, de protejare față de posibile sancțiuni. În cazul limbii române, acest vocabular a fost parțial preluat prin împrumut (mai ales din engleză) și prin calc, parțial dezvoltat în interiorul limbii române, mai ales prin schimbări semantice (metafore și metonimii). Nu la acest jargon „intern“ al drogurilor mă voi referi însă în continuare, ci doar la termenii generici din limbajul standard care au fost dublați de o serie colocvial-argotică exprimînd mai ales deprecierea, judecata din exterior. Din această serie fac parte numele de agent drogangiu și drogălău și numele de acțiune (sau de stare) drogangeală. Chiar cuvîntul drog este atras în această serie depreciativă prin crearea pluralului glumeț droage. 

Dicționarele de argou din ultimele decenii (în primul rînd cele alcătuite de Nina Croitoru-Bobârniche și de George Volceanov, cu colaboratorii săi) au înregistrat cuvîntul drogangiu – definit prin sinonimul tehnic toxicoman. Cuvîntul e interesant pentru că arată vitalitatea sufixului -(a)ngiu, variantă a lui -(a)giu, intrat în română prin împrumuturi analizabile din turcă. „Decupat“ din cuvinte ca bostangiu sau caftangiu, sufixul cu forma -(a)ngiu e bine reprezentat în limbajul familiar-argotic, de la mai vechile chiulangiu, fitangiu, fustangiu, pilangiu și moftangiu la mai recentele blogangiu, clipangiu, parcangiu etc. În tratatul Formarea cuvintelor în limba română (vol. IV, 2015), capitolul redactat de Eugenia Contraș și Marina Rădulescu-Sala oferă explicații detaliate asupra istoriei și a uzului actual al sufixului. Uneori coexistă ambele variante, în dublete de tipul parcagiu și parcangiu (despre care am mai vorbit în această rubrică). Exemplele actuale de folosire a substantivului drogangiu sînt numeroase, mai ales în comentarii online și în formulări injurioase reproduse în presă: „Un drogangiu și un măscărici“ (libertatea.ro); „De la «drogangiu», «prostituat» sau «Führer» la «bun motivator» şi «antrenor cu ştaif»“ (adevarul.ro); „Dus a doua oară la Urgențe, Daniel susține că unele asistente l-ar fi pălmuit, agresat verbal, fiind făcut drogangiu“ (presasm.ro); „În mașina tânărului drogangiu, poliția a găsit droguri“ (stirilebzi.ro); „Loc special pentru drogangii, la festivalul de după dealuri“ (bzi.ro). Folosit adjectival, cuvîntul capătă, rar, o formă de feminin: „peluza drogangie“ (1923.ro). Un caracter și mai puternic peiorativ îl are derivatul drogălău, înregistrat de Blanca Croitor, în volumul Sufixele în limba română actuală. Formații recente (2021).

Derivatele în -eală sînt foarte frecvente în registrul colocvial-argotic. Probabil că derivatul drogangeală s-a format prin analogie, direct de la drogangiu, după modelul unor cuvinte în raporturi semantice similare, de tipul chiulangiu-chiulangeală. În mod normal derivatele în -eală – denumind o acțiune, un proces sau o stare – se formează de la verbe, dar în acest caz verbul a (se) drogangi (sau drogăngi), foarte rar folosit, pare a fi fost refăcut ulterior: „dacă se dovedește că s-a drogangit ministresa“ (comentariu, ­g4media.ro); „cînd te drogangești“ (cotidianul.ro). În schimb, drogangeală (sau drogăngeală) are destul de multe atestări recente (la unele, din cauza absenței diacriticelor, nu putem ști care este varianta fonetică a cuvîntului): „Drogangeala de 1 Mai“ (national.ro), „Lupii moraliști apără drogangeala“ (realitatea.net), „Festivalurile astea sînt doar un motiv de drogangeală în grup“ (hotnews.ro), „Drogangeală și bețivăneală“ (replicaonline.ro); „după o porție de drogăngeală“ (forum.softpedia.com). Derivatul a fost înregistrat de Blanca Croitor, în volumul citat, în forma drogăngeală și cu precizarea „foarte rar“. Am impresia că în ultimii ani cuvîntul s-a răspîndit foarte rapid, favorizat și de repetate evenimente tragice și dezbateri din spațiul public.

În fine, vorbitorii s-au folosit de concurența dintre desinențele de plural -uri și -e pentru a produce, la cuvinte care nu înregistrează în mod normal vreo variație, forme surprinzătoare: caucioace, metroaie, alcoale etc. Din această serie face parte pluralul ludic droage: „Se duc să petreacă sau să se rupă pe «droage»?“ (ziardecluj.ro); „fără prea multe droage“ (cinemagia.ro); „Droagele și înghesuiala sînt de obicei parte din experiență“ (g4media.ro) etc. 

Rodica Zafiu este profesor. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).