Dreptul la consultaţii

Abia reinstalat în funcţie, preşedintele Băsescu a chemat partidele parlamentare la consultări. A fost o atmosferă paşnică, liderii au ieşit cuminţi de acolo şi au făcut declaraţii cuminţi. Cu greu îţi venea să crezi că acum două săptămîni se aruncau reciproc de la balcon sau doreau să scape ţara de un Hitler local. Mircea Geoană apecia reluarea dialogului politic într-o atmosferă "normală, deschisă". De unde se vede că dacă Churchill avea puţintică răbdare cu Hitler al său, nu mai era nevoie de un război mondial. Altfel, Geoană ne-a spus că e de acord cu schimbarea, cu condiţia să nu se facă acum. Anticipatele sînt o idee bună în caz că se ajunge într-un blocaj politic, dar anul viitor. Ceva de genul: nu e blocaj pînă nu spunem noi. Apoi, PSD este convins că viitoarele alegeri se vor desfăşura pe baza votului uninominal, dar e nevoie de aproximativ un an pentru a le organiza. De acord şi cu modificarea Constituţiei, nici o problemă, a mai spus Mircea Geoană. "Dar nu trebuie revizuită la cald, după un referendum. Momentul cel mai propice ar fi anul 2009, în acelaşi timp cu alegerile pentru Parlamentul European, în mai-iunie, pentru că pînă atunci şi Europa trebuie să fi adoptat deja tratatul constituţional". Ce legătură o fi între Constituţia României şi cea a Europei nu e limpede, dar mesajul este acelaşi: să se revizuiască primesc, dar mai încolo. Vorba Sfîntului Augustin: "Dă-mi, Doamne, înţelepciune şi chibzuinţă, dar nu acum!". Apoi, a urmat liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, care a ţinut ziariştilor un discurs din care am înţeles tot ce ştiam: nu contează ce se întîmplă, eu guvernez: "La începutul lunii aprilie, Parlamentul a dat vot de încredere acestui Guvern, iar această realitate nu poate fi ocolită". Apoi, Tăriceanu a dorit să ne fie limpede că votul uninominal este o iniţiativă liberală. Tare mă tem că o iniţiativă atît de revendicată va fi uitată undeva pe drum, aşa cum copilul cu două moaşe rămîne cu buricul netăiat. Dacă proiectul propus de Asociaţia Pro-Democraţia va fi adoptat, atunci spectrul parlamentar va rămîne destul de fragmentat, cum este şi astăzi. Dacă însă se va reveni la sistemul majoritar în două tururi (model francez) propus de PSD iniţial, care avantajează partidele mari, s-ar putea ca PNL să nu mai prindă pragul electoral şi să nu mai fie nevoie de sforţările dlui Tăriceanu pentru a îngropa acest partid. Apoi, premierul ne-a îndemnat din nou să lăsăm subiectele politicianiste pe planul doi. Nu e foarte limpede cu cine vorbea. Cu PSD, care a declanşat suspendarea? Cu sine însuşi, care a exclus PD de la guvernare pentru ca să observe îngrijorat că are un guvern minoritar? Cu presa care, săraca, scrie şi ea cu materialul clientului? La fel de calm a fost Marko Bela care a făcut ce face de obicei - a spus un non-sens cu aparenţă de înţelepciune: "Actualul Guvern poate să meargă mai departe, dar cu susţinerea declarată din partea altor partide politice din Parlament". Acest Guvern a avut susţinerea declarată a PNL, UDMR, PSD şi PC. Ar fi greu ca acelaşi Guvern să meargă înainte cu susţinerea declarată a altor partide decît cele de mai sus. Altfel, UDMR e sceptică în ce priveşte modificarea Constituţiei, votul uninominal şi e de acord cu organizarea cît mai repede a alegerilor europarlamentare. Bine de ştiut. Ar putea accepta alegeri anticipate, "dar nu credem că e singura soluţie". Adică pas. După cum se vede, a fost linişte şi pace la Cotroceni, cam toţi sînt de acord şi nu prea, şi oricum mai încolo. Această armonie de tip Văcăroiu a fost spartă de Emil Boc. Preşedintele PD a spus că "e nevoie de asumarea politică a rezultatelor referendumului". Care referendum, îţi venea să întrebi. A fost vreun referendum? Oricum, domnii de dinainte nu aflaseră. Apoi a anunţat că partidul său va depune o moţiune de cenzură, dacă nu se va găsi o soluţie în urma acestor consultări. În traducere liberă: vom depune o moţiune. De asemenea, PD doreşte schimbarea Constituţiei, avînd variantele: republică parlamentară, republică prezidenţială, republică semiprezidenţială pe model francez (puteri sporite pentru preşedinte, comparativ cu actuala formulă). Ce să fie, ce să fie? Emil Boc are şi soluţia: "Ar trebui să se realizeze un megasondaj, la care să participe toate marile institute, să aflăm dacă românii vor să-şi mai aleagă preşedintele". Preşedintele PD are acest talent de a părea o persoană raţională şi articulată şi apoi, brusc, să te lovească cu o idee năstruşnică. Cum ar fi acest megasondaj. În primul rînd, se presupune că toate sondajele reflectă opţiunile electoratului, nu doar cele "mega". De aceea se şi numesc sondaje reprezentative. Nu văd de ce o cooperativă de institute ar spune mai multe despre opţiunile electoratului la o întrebare simplă, cu două variante, decît un sondaj banal. Apoi, se ştie că electoratul vrea să-şi aleagă preşedintele şi cu atît mai mult după acest referendum, aşa că rezultatul este cunoscut şi nu va convinge pe nimeni dintre cei care nu sînt deja convinşi. Întrevederile s-au terminat cu Partidul Conservator, al cărui reprezentant, unul dintre angajaţii lui Dan Voiculescu, un domn destul de greu de ţinut minte pentru că toţi seamănă între ei, ne-a spus că PC este de acord cu votul uninominal. Ceea ce îi prinde bine, dar e irelevant: nu intră în Parlament, indiferent de sistem. Apoi, domnul de la "soluţia imorală" s-a declarat convins că PC va lua minim 7% la alegerile europarlamentare. Păcat că nu a dat şi cifra maximă, ca să putem dormi liniştiţi. Una peste alta, consultările de la Cotroceni au arătat un Băsescu aproape amuzat că trebuie să stea iar de vorbă tot cu respectivii şi cu nişte partide care au plecat cum veniseră, însă mulţumite că au reobţinut dreptul constituţional şi inutil de a fi consultate.