Dosarele unghiilor

30 martie 2006   PE CE LUME TRĂIM

Se spune că, cu excepţia României, toate ţările foste socialiste au rezolvat problemele legate de acţiunea fostelor organe de represiune, eliminîndu-i din viaţa publică pe aceia care au reprezentat şi au acţionat în numele comunismului. Poate că legile există, poate că în arhive e mai multă ordine. Dar între cei care vor să ştie "vechile poveşti" şi cei care nu vor să mai audă de ele, prăpastia e de netrecut, oricîte fapte bune ar putea acoperi vechile terfeloage. "Cu puţine zile înainte de Crăciunul trecut, istoricul maghiar Paul Lendvai a primit un pachet voluminos: conţinea cele 365 de pagini ale dosarului său, păstrat pînă atunci de Arhivele istorice din Budapesta, instituţie unde se triază arhivele poliţiei secrete comuniste. Paul Lendvai, jurnalist şi eseist cunoscut, 70 de ani, locuitor al Vienei, este de origine ungur. A venit la Viena în 1957, după o scurtă condamnare la închisoare pentru Ťtroţkism» de către regimul stalinist de atunci. Citind dosarul, a constatat că ani de zile, pe vremea cînd era corespondentul de la Viena al lui Financial Times (apoi redactor la televiziunea austriacă, responsabil de emisiunile pentru străinătate) a fost urmărit de Ťcolegii» săi unguri, la post în capitala Austriei. Corespondenţa lui era permanent deschisă şi conversaţiile sale permanent raportate. Publicarea dosarului lui Lendvai de către hebdomadarul literar Eletés Irodalom a provocat, la Budapesta, un mic scandal. S-a dovedit că unul dintre informatori a fost chiar celebrul comentator sportiv György Sepesi, 80 de ani acum, devenit recent cetăţean de onoare al Budapestei. Cotidianul Nepszabasdag se întreabă ce e mai condamnabil: să fi scris turnătorii despre confraţi, despre cei apropiaţi şi prieteni, sau să răscoleşti toate aceste Ťvechi poveşti»? Un fel de răspuns dă Andras Heltai-Hopp, redactor-şef adjunct al onorabilului magazin maghiar Pester Lloyd: ŤDa, notele de acum patruzeci de ani despre conversaţiile de atunci au fost scrise de mine. În epoca dictaturii totalitare, era de datoria tuturor celor care lucrau în Occident să raporteze în scris despre conversaţiile cu cetăţenii occidentali. (...) Caracterul tragi-comic al acestei afaceri este că numeroşi oameni politici ai fostului regim care au organizat, întreţinut şi utilizat sistemul de delaţiuni, sînt astăzi oameni de bine, sub toate raporturile, în toate partidele politice». În acest context a apărut şi numele celebrului regizor de film Istvan Szábo şi al cardinalului Lászlo Paskai care s-Ťocupat» de cardinalul Jozsef Mindszenty..." (Le Monde, 4 februarie 2006) (M. B.) globul cubic

Mai multe