Dosarele şi romanele STASI Dosarele şi romanele STASI Dosarele şi romanele STASI

Dosarele STASI - poliţia politică a fostei RDG - au fost întîi o problemă politică şi legislativă, ordonat rezolvată cu ajutorul juriştilor, istoricilor şi al autorităţilor din RFG. A fost nevoie de răbdare, pentru a evita situaţia cînd reparaţia unei nedreptăţi se face prin comiterea alteia. Deosebirea faţă de alte ţări din fostul lagăr socialist a fost că opinia publică a avut încredere în autorităţile care au dat dovadă de eficienţă şi bunăvoinţă pregătind baza de informaţii - măcar teoretic ireproşabilă - pentru viitoarele demascări. "Precum o caracatiţă gigantică, STASI sonda cu tentaculele sale fiecare aspect al vieţii. La toate obiectivele industriale importante erau repartizaţi ofiţeri angajaţi permanent. Fără nici o excepţie, cîte un chiriaş din fiecare bloc de locuinţe era desemnat supraveghetor raportînd reprezentantului Poliţiei Populare din zona respectivă. Ofiţerul de poliţie era la rîndul lui omul STASI. Dacă la cineva venea o rudă sau un prieten să stea peste noapte, acest lucru era raportat. Şcolile, universităţile şi spitalele erau infiltrate de la conducere pînă la bază". (John O. Koehler: "STASI - faţa ascunsă apoliţiei secrete est-germane", Editura Omega, 2001) Accesul la dosare a creat o mulţime de probleme personale, cum e celebrul caz al soţului care scria rapoarte informative despre soţia lui. STASI a devenit şi un subiect artistic, filmul Das Leben der Anderen ("Viaţa celorlalţi") al realizatorului Florian Henckel von Donnersmark fiind lăudat pentru profunzimea emoţiei degajată de adevărul vieţii, deşi intriga e destul de "trasă de păr": un securist căruia şeful îi comandă să-l "înfunde" pe soţul-scriitor al amantei lui ajunge solidar cu potenţiala lui victimă. "Singurul reproş pe care l-aş face filmului Das Leben der Anderen este că lasă să se înţeleagă că în RDG trăiau şi oameni mîndri şi liberi, menţinuţi într-o stare de supunere de STASI şi de climatul de spaimă creat de această instituţie. Dar servilitatea şi conformismul erau atît de răspîndite, încît STASI era uneori nevoită să inventeze afaceri ca să-şi justifice existenţa. Dar cum să cuprinzi toate astea într-un film? Totuşi, nu este un roman". (Süddeutsche Zeitung, München) (M. B.)