Domnule Soros,

Ați aflat, probabil, că numele dvs. este foarte des menționat în ultima vreme în România. Sînt oameni care susțin că urmăriți tot felul de lucruri neplăcute. Ați cam vrea să-i faceți pe români să uite de tradiție, de biserică și de națiune. Vreți chiar să faceți guvernul. Unii zic că l-ați făcut deja. În orice caz, privit prin ochelarii inamicilor dvs., sînteți, domnule Soros, foarte activ pentru un om de 86 de ani. Pentru asta vă admir. Să te preocupi de așa lucruri depărtate și mici, într-o astfel de etapă a vieții, mi se pare fascinant.

Mărturisesc, totuși, că nu prea vă înțeleg preocuparea. Bursa românească are o capitalizare egală cu a unui stand la care se vînd hot-dogs în New York, afacerile se fac în general cu statul, iar noțiunea de filantropie nu există decît sub forma unor bancnote aplicate uneori pe fruntea unor cîntăreți populari. Periodic, pînă și cîntăreții ăștia sînt loviți de lehamite și părăsesc țara.

Patru din zece elevi români de 15 ani vor citi un text, orice text, fără să îl înțeleagă. Nu vor ști să interpreteze informația din el. Corelații? Asocieri de idei? Aș! Viitorul României arată ca trecutul ei mediu-îndepărtat. Analfabetismul funcțional e dublat în ultimii ani de ceva ce dl Solomon Marcus a numit, la un moment dat, „analfabetism matematic“. Nici banii nu îi numărăm foarte exact. Avem, în schimb, tot felul de rente distribuite aleatoriu de cei care se află la putere. Pensii speciale, academicieni-securiști făcuți la apelul bocancilor și tot felul de altfel de transferuri de resurse care l-ar face pe orice contabil cinstit să se sinucidă. Dreptate? Pe alocuri. Uneori, unii mai plătesc, dar o fac aproape sfidînd și aproape de fiecare dată rămîn cu prada.

Ne place să vorbim despre noi ca despre un tigru al Europei. Un loc al dezvoltării economice în pași uriași. Ne place să spunem că trăim într-un soi de rai al IT-ului universal, că producem nenumărați programatori. Adevărul e că producem, dar nu așa mulți. Iar dintre ei, cei mai buni pleacă. Restul rămîn aici pentru a participa la un fel de lohn al industriei IT mondiale. Confecționăm cod banal. Util, dar banal. Sîntem la fel de speciali ca orice altă națiune cu acces la Internet. Că veni vorba de Internet, ne-a plăcut să rîdem de viteza celui american, dar am uitat să menționăm că asta e o bombonică la care nu au acces chiar toți. În fapt, în anul Domnului 2016, 100.000 de gospodării din România nu au curent electric. Curent, nu Internet. De canalizare nu mai vorbesc, că vă deprim.

Spirit antreprenorial? Da, sigur că da. N-au apărut în spațiul ăsta nici un Uber, Alibaba sau Facebook. Dar am transformat România într-un Silicon Valley al furtului. Se fură cu soft-ul, uneori cu hard-ul și întotdeauna cu statul. Dacă nu mă credeți, întrebați la guvern. Sau cereți o monitorizare de presă. Pînă și cu țeava de apă menajeră se fură.

Sigur că există un pic de artă, niște filme premiate prin străinătate, dar dacă ați ști, domnule Soros, cîți români se uită, de fapt, la filmele acelea, v-ați da seama că autorii lor sînt probabil niște străini care au căpătat, inexplicabil, pașaport românesc. Străini ca dumneavoastră.

Politică externă? Standul acela de hot-dogs are o influență mai mare asupra mersului lumii decît România. Ultima faptă de vitejie a diplomației românești e ratarea ridicolă a unei discuții foarte serioase despre apărarea la Marea Neagră. Ne-am enervat teribil cînd președintele nostru a fost umilit de la distanță (mică) de premierul bulgar. Dar, ca unul născut în această zonă, știți prea bine ce ambiții mari se vehiculează în spațiile acestea mici. De asta spun că nu vă înțeleg preocuparea pentru România. Sau se înșeală dl Ponta și dvs. nu vă pasă deloc de noi?

Atunci cînd, în anii ’80, ați decis să vă folosiți resursele pentru a avansa principiile societății deschise în estul Europei și aiurea, ați sperat probabil că țările acestea vor învăța încet-încet democrația liberală, toleranța și negocierea calmă. S-a întîmplat pînă la un punct – nu e doar meritul dumneavoastră, dar contribuția nu vă poate fi negată de nimeni. Estul s-a deschis un pic. Cît să capete un pic de speranță și cît să lase să iasă acei monstruleți politici care zilele astea vă acuză de toate blestemățiile. În Ungaria, Viktor Orbán vă vedea, recent, ca pe un fel de păpușar în spatele familiei Clinton. Pe malul ăsta al Tisei, Victor Ponta vă vede în spatele unei vaste conspirații în care intră de-a valma ziariști, oengiști și alți antipatici.

Partea cumva amuzantă e că oamenii ăștia care identifică în dvs. sursa tuturor relelelor nici măcar nu vă urăsc cu adevărat. Un dușman pe care să te bazezi e un om care te respectă sau măcar te cunoaște îndeajuns încît să îți vrea răul. Nu e cazul celor doi. Cinismul meschin care le caracterizează ultimii ani de carieră politică e dovada cea mai bună în acest sens. V-au ales de inamic pentru că sînteți probabil prea comod sau prea ocupat ca să le răspundeți. Altfel spus, Victor Ponta, Viktor Orbán și alții ca ei nu sînt dușmani ai societății deschise, ci doar reziduurile ei.

Știu, domnule Soros, că, de mai mulți ani, vă retrageți încet-încet din această zonă, în favoarea altor teme și subiecte care au nevoie mai mare de resurse. Poate e totuși prea devreme. Nu faceți greșeala radiourilor străine care și-au încetat și ele de mult emisia în română, maghiară sau polonă. Încă mai e nevoie și de ele, și de adepți onești ai societății deschise.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.