Directiva acului în carul cu fîn
Să mă laud: pe vremea lu’ Guvernu’ Năstase, proaspăt absolvent al unor cursuri de Computer Assisted Reporting (adică, pe scurt, cum să foloseşti bazele de date în documentarea jurnalistică), m-a luat un val de entuziasm şi am încercat să promovez un set de reguli privind cantitatea şi calitatea datelor prezente pe site-urile de Internet construite de autorităţile publice. Am constatat cu surpriză că nu aveam cum invoca oareşce normative internaţionale pentru că acestea nu existau. Aşadar, am profitat de faptul că una dintre sesiunile Conferinţei ONU privind Societatea Informaţională se ţinea la Bucureşti. Cu sprijinul domnului Dâncu şi al doamnei Ţicău, am reuşit să iau cuvîntul şi, în numele unui grup de jurnalişti activişti din domeniu, am reuşit a introduce în rezoluţia finală un paragraf care chema statele membre (ONU) să ofere cetăţenilor transparenţă neîngrădită în privinţa datelor de pe site-urile create şi întreţinute de guverne, primării, agenţii publice.
Să vă amintesc: autorităţile, fie ele centrale sau locale, îşi doresc musai comunicarea. Adică prezentarea cît mai rapidă şi agreabilă a adevărului lor depre cele ce se întîmplă. Comunicarea nu este chiar totuna cu informarea şi este departe de documentare. Pentru a-şi face o idee cît mai exactă despre lume şi viaţă, varii categorii de cetăţeni (jurnalişti, avocaţi, ONG-uri, activişti) au mai degrabă nevoie de documentare şi informare, mai puţin de cele expuse de autorităţi în efortul lor de comunicare (un soi de cosmetizare a informaţiei, bătînd blînd spre propagandă). De aceea, primul lucru pe care îl observi răsfoind site-urile oficiale este lauda de sine. Îi putem înţelege mobilul. Utilitatea publică este, însă, îndoielnică. Nu poţi acuza oamenii de lipsă de transparenţă, deoarece:
● Să vă ajut să constataţi: datele există! Există trilioane de terabiţi de informaţie, aruncaţi în site-uri, claie peste grămadă, fără cele necesare pentru a fi şi inteligibili. Geaba acuzi cum că nu ar fi destule informaţii publice. Orice administrator îţi arată că au acolo tot ce doreşti. Necazul este că motorul de căutare este prost sau structura site-ului face orice căutare, practic, imposibilă. Spus altfel, se aruncă tot fînul (informaţia) într-un car (site-ul), apoi se lasă publicul să caute acul. Cel mai bun exemplu îmi pare a fi chiar ec.europa.eu, portalul Comisiei Europene. Le urez, celor care doresc să afle ceva util, nervi de oţel. Motorul de căutare este din alte vremi, arhitectura portalului este de neînţeles pentru oricine lucrează în afara Bruxelles-ului. Aproape trei sferturi dintre cei care ajung să intre întru cercetare acolo sînt, de fapt, utilizatori de Google. Eu am fost nevoit să urmez un curs special, dedicat documentării online într-ale Comisiei Europene! Trei zile a lucrat cu noi un pensionar de la BBC şi ne-a învăţat cum să găseşti informaţia care îţi trebuie în portalul cu pricina. Dacă o găseşti, poţi avea ghinionul:
● Să fie într-un format inutil. Pentru un jurnalist sau chiar un avocat care are de lucru cu enorm de multe date, o fotografie nu este neapărat de mare ajutor. De multe ori, îţi trebuie o prelucrare a datelor brute, pentru a dovedi valabilitatea unui anumit punct de vedere. De exemplu, dacă reprezinţi industria siderurgică şi doreşti să dovedeşti că politicile eco te bagă în faliment, ai nevoie de prelucrarea unei grămezi de date de prin bugete naţionale, statistici comunitare, comparaţii ale salarizării din diverse ramuri industriale ş.a.m.d. Greu de lucrat cu uriaşe coloane de cifre, dacă oferta este o simplă poză PDF. Ar fi ideal ca oferta să fie şi în Excel, cam cum fac americanii (recomand site-urile Federal Reserve, un vis pentru documentariştii de pretutindeni). În fine, datele ar trebui:
● Să fie cît de cît ieftine. Ajung la chestiune. Comisia Europeană a pus zilele astea la consultare generală un proiect de directivă care să limiteze preţurile cerute de autorităţi pentru datele de utilitate publică. Degeaba ai motor de căutare, format prietenos şi date utile, dacă ele costă prea mult! Uite-aşa, ni se apropie o directivă care să-l ajute pe cetăţean să găsească acul în carul cu fîn. Guvernamental.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.