Din ce cauză ard, de fapt, pădurile din regiunea Amazonului

4 septembrie 2019   PE CE LUME TRĂIM

Incendiile din regiunea amazoniană a Braziliei au provocat, pe bună dreptate, o emoţie planetară şi indignarea a milioane de oameni. Şi-au exprimat însă emoţia şi oameni care nu au habar că se numără printre vinovaţii acestei tragedii ecologice. În Franţa, de exemplu, sute de mii de cetăţeni s au mobilizat semnînd petiţii de protest sau chiar oferind bani unor asociaţii neguvernamentale implicate în apărarea biodiversităţii. Aceste spirite caritabile ignoră însă un lucru esenţial: şi anume că mobilizarea lor nu foloseşte la absolut nimic atîta vreme cît vor continua să consume carne de vită franceză hrănită cu soia braziliană. Există informaţii care ar trebui afişate pe toate drumurile pentru ca europenii să poată ieşi dintr-o anumită starea de ipocrizie. La reuniunea G7 de la Biarritz, preşedintele Emmanuel Macron a avertizat că nu va semna un important tratat de liber-schimb cu Brazilia dacă omologul său Jair Bolsonaro nu-şi modifică politica economică în regiunea Amazonului. Alte trei ţări europene reprezentate la summit-ul de la Biarritz, Germania, Italia şi Marea Britanie, s-au arătat şi ele îngrijorate de soarta pădurilor din respectiva regiune, considerată de ecologişti drept unul din plămînii planetei. Indignarea acestor lideri europeni a fost apreciată de opinia publică, dar două lucruri se bat totuşi cap în cap în acest context: europenii îi acuză pe brazilieni că distrug echilibrul unui ecosistem vital pentru sănătatea planetei, dar pe de altă parte importă anual milioane de tone de soia braziliană.

Reiau cifre furnizate de FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură): în 2017, Franţa a importat un milion opt sute de mii de tone de soia braziliană, iar în 2016 importurile europene, la acelaşi produs, au fost de şaisprezece milioane de tone.

În timp ce la Biarritz liderii europeni îl făceau cu ou şi cu oţet pe Bolsonaro, în timp ce presa europeană se panica aproape din cauza consecinţelor pe care urmau să le aibă incendiile asupra întregii planete, canalul de televiziune privat TF1 a avut buna inspiraţie de a-şi trimite cîţiva reporteri să discute cu fermieri francezi. „Nu ştiu ce m-aş face fără soia braziliană. Este ieftină, de bună calitate şi, dacă într-o zi nu s-ar mai găsi pe piaţă, probabil că aş da faliment“, spunea unul dintre aceşti crescători de animale, mîndru de vitele sale crescute intensiv, în boxe minuscule…

Să nu ne facem, deci, iluzii. Pădurile din regiunea Amazonului vor continua să ardă, despăduririle din zona pe care o considerăm vitală pentru sănătatea planetei vor continua. Din ce cauză devine evident: din cauza globalizării, din cauza comerţului mondial, din cauză că în Europa, dar şi pe alte meridiane, se mănîncă prea multă carne. Brazilia este primul producător mondial de soia, iar China a devenit principalul importator de soia braziliană. Faptul că pentru europeni şi pentru chinezi este mai rentabil să-şi hrănească vitele cu soia braziliană decît cu furaje autohtone – iată care ar trebui să fie un mare motiv de indignare pe planetă.

În perioada revoluţiei industriale din Anglia, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, nevoia de lînă pentru industria textilă devenise atît de mare încît sute de mii de ţărani au fost alungaţi de pe pămînturile lor, iar acestea au fost transformate în păşuni. Atunci a apărut expresia „Oaia l-a mîncat pe om“. În prezent ne putem pregăti pentru pertinenţa unei alte constatări, şi anume că vaca l-ar putea mînca pe om. Iar dacă ţinem cont şi de faptul că soia braziliană este modificată genetic, avem un tablou şi mai negru, cu perspectiva ca efectele unei hrane artificiale asupra omului să-l transforme treptat pe acesta într-un mutant.

Mulţi experţi trag semnale de alarmă în legătură cu consumul excesiv de carne pe planetă, producţia de carne fiind, pe întregul său lanţ, extrem de poluantă. Anul trecut, se arată din surse ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Brazilia a produs 120 de milioane de tone de soia, cu 23% mai mult decît în 2017. Iar 84 de milioane de tone de soia s-au dus la export. În perspectiva anului 2050, planeta va număra, spun demografii, zece miliarde de oameni. Dacă stilul actual de consum va fi menţinut, omenirea îşi va tăia singură craca de sub picioare. Să reţinem însă că nici globalizarea nu trebuie considerată un rău absolut. Ceea ce numim globalizare a scos din mizerie un număr considerabil de oameni pe planetă în ultimii 30 de ani, dar a dus şi la această situaţie paradoxală, ca numărul oamenilor obezi să fie mai mare astăzi decît al celor subnutriţi.

Într-o carte devenită celebră şi tradusă în peste 30 de limbi, Viaţa secretă a arborilor, autorul ei, germanul Peter Wohlleben, povesteşte cîteva lucruri tulburătoare despre păduri şi despre relaţiile dintre om şi pădure. Pădurile, scrie Peter Wohlleben, funcţionează ca un organism, seamănă cu comunităţile umane… Bine ar fi dacă oamenii ar învăţa ceva de la arbori, dacă ar înţelege că existenţa umană se datorează faptului că pe planetă există păduri.

În timp ce pădurile ard în Brazilia (dar şi în Africa, precum şi în Siberia), mai multe ţări anunţă programe masive de împăduriri. China pare să se fi trezit şi începe să-şi protejeze pădurile, la fel şi India şi Etiopia… Mă întreb dacă în România se va produce la un moment dat o trezire generală şi dacă protecţia pădurilor va fi declarată cauză naţională.

 Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Mai multe