Diferențe culturale
● Premierul Viorica Dăncilă susține că nu există corupție în România, ci doar o diferență culturală față de Occident. În fapt, ceea ce occidentalii numesc corupție e o formă specific locală de a mulțumi cuiva. Forma asta originală de interpretare nu a fost exprimată în public, ci în fața unei adunări a socialiștilor europeni, ajungînd în presa română prin intermediul unui eurodeputat al PPE. Îl putem bănui pe deputatul respectiv că exagerează, socialiștii și popularii fiind în competiție directă la apropiatele alegeri europene, însă, dacă ținem seama de festivalul de minciuni, omisiuni și strategii bizare ale actualei Puteri, declarația devine plauzibilă. Recunoștință exprimată în procente extrase din bani publici – probabil UNESCO ar trebui să recunoască această contribuție românească la zestrea universală. Poate chiar împrumutînd numele premierului român.
● Din cînd în cînd, partidele românești își aduc aminte că alegerile locale într-un singur tur nu sînt chiar cea mai bună idee. Așa că fac zgomote în direcția întoarcerii la varianta mult mai democratică a alegerilor în două tururi. De obicei, solicitarea vine dinspre Opoziție și e ignorată de majoritatea guvernamentală. Situația începe să se schimbe: „Noi susţinem că alegerea trebuie să se facă în două tururi. Cînd o să discutăm, dacă o să intre în discuţie legea de organizare a alegerilor locale, mai avem timp. Chestiunea asta pentru noi e un handicap, în timp ce pentru partidele mari este un avantaj nemeritat“. Citatul îi aparține liderului ALDE Călin Popescu Tăriceanu și, pentru prima oară, balanța pare să încline în favoarea celor care cer de ani de zile îndreptarea sistemului. Alegerile într-un tur sînt una dintre cele mai mari sfidări la adresa democrației românești care n-ar fi putut supraviețui fără complicitatea unora dintre cei care azi descoperă ipocrit realitatea. Și aici mă gîndesc la PNL, la guvernul tehnocrat și, evident, la domnul Tăriceanu care zilele acestea devine din ce în ce mai încrezător în propriile puteri.
● Dacian Cioloș anunță că Alianța USR-PLUS vrea un candidat unic al Opoziției pentru București. O idee minunată, mai ales dacă sistemul electoral nu se schimbă la timp. Rămîne totuși întrebarea mai veche dacă, în afară de cîte o declarație de bune intenții, mai există ceva. Cu excepția notabilă a PSD, nici unul dintre partide nu are habar care îi sînt candidații pentru locale în Capitală. Vom vedea pe la începutul anului viitor niște status-uri de Facebook cutremurătoare ale reprezentanților actualei Opoziții care ne vor anunța că ei au vrut tot timpul unire, dar că ceilalți reprezentanți ai Opoziției au boicotat efortul. Rămîne un fapt că Nicușor Dan, Vlad Voiculescu, Ciprian Ciucu, Florin Câțu, Ionel Dancă, Roxana Wring și alți cîțiva ambițioși care aleargă pe culoarul ăsta nu au băut niciodată o cafea împreună.
● Mai aproape de noi, europarlamentarele sînt un alt test al democrației noastre restrictive. Foarte probabil, mai multe partide noi nu vor reuși să strîngă numărul uriaș de semnături cerut de lege și vor rămîne în afara competiției. Asta va duce la o sărăcie de idei de pe urma căreia ne vom alege probabil cu aceeași veșnică și obositoare paradigmă PSD vs anti-PSD. Fie și doar din punctul ăsta de vedere, aceste europarlamentare vor fi un eșec plenar.
În treacăt fie spus, aproape toate partidele au strîns semnături fără ca lista lor să fie cunoscută. Excepția notabilă e Alianța 2020, cea care era cît pe ce să se încurce în birocrație săptămînile trecute și să rămînă pe dinafara jocului.
● În privința listelor anunțate deja, aș remarca doar criteriile (sau lipsa lor) după care a fost alcătuită cea a PNL. Dincolo de plasarea realizatorului de televiziune Rareș Bogan în fruntea listei, restul pare un soi de algoritm bizar menit să împace facțiunile din partid. O singură femeie printre candidații eligibili, iar unul dintre puținii europarlamentari români care pare să știe de ce merge la Bruxelles și la Strasbourg (Marian Jean Marinescu) are nevoie de noroc ca să își continue cariera.
● Poate prea puțin discutate, amenințările cu violența venite din partea lui Sebastian Ghiță sînt și ele un semn al timpurilor noastre. Dl Ghiță, prezumtiv candidat la europarlamentare la rîndu i, e supărat pe cei care contestă în stradă Guvernul și amenință să îi disciplineze cu bătaia. Vibrațiile astea negative care vin dinspre naționalist-populiștii români tind să devină tot mai intense în ultima vreme. Aș reaminti, în contextul ăsta, că în urmă cu vreo două săptămîni și Liviu Dragnea promitea că „se va ocupa“ de indivizii care îi contestă autoritatea, deciziile și poziția. Sigur, dl Dragnea s-a ferit să amenințe explicit cu bătaia, dar tonul său nu era chiar o invitație la dialog. O fi și asta vreo diferență culturală, internă de data asta. Pentru a ne lămuri însă, trebuie să așteptăm finalizarea dosarului 10 august. O mai dura mult?
Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.