Devine turismul o calamitate planetară?

20 august 2019   PE CE LUME TRĂIM

Semnalele sînt din ce în ce mai numeroase: turismul de masă riscă să devină unul din factorii care agravează încălzirea atmosferei şi deci provocarea unor grave dezechilibre pe planetă. Dintr-o activitate benefică pentru economia multor ţări, regiuni şi oraşe, turismul de masă începe să ia turnura unui monstru devorator.

În unele oraşe europene, locuitorii respectivi încep să fie exasperaţi de prezenţa masivă a turiştilor. Veneţia este doar un prim exemplu. În urmă cu patru ani, muncipalitatea voia să interzică prezenţa în oraş a valizelor pe rotiţe şi rotile pentru motivul că produc un zgomot asurzitor şi sîcîitor pe vechile caldarîmuri, pe trotuare, pe trepte şi pe oriunde trec. Poate că revolta veneţienilor împotriva valizelor pe rotile pare anecdotică, dar imaginaţi-vă douăzeci şi şapte de milioane de turişti trecînd anual prin Veneţia, mai toţi dotaţi cu valize pe rotile… Veneţienii nu sînt însă exasperaţi doar de zgomot, ci şi de comportamentele din ce în ce mai iresponsabile ale turiştilor, ale acelor turişti care vin mai puţin pentru a savura marile capodopere, cît pentru a se distra într-un cadru încărcat de istorie şi „romantic“…

La Paris, la Roma, la Amsterdam, la Barcelona, autorităţile încep să reflecteze la alte modalităţi de încadrare a turismului, ca să nu mai spunem că locuitorii respectivi dezvoltă un fel de turismofobie. Pe insulele Baleare au fost înregistrate cazuri de vandalizare a maşinilor închiriate de turişti. S-ar părea că localnicii sînt excedaţi de faptul că în perioadele de intensă activitate turistică sînt în circulaţie cam în jur de o sută de mii de maşini închiriate…

„Oroarea turistică“ se intitulează un dosar publicat în Franţa de revista -Causeur în vara aceasta. Jurnalista Élisabeth Lévy, care este şi directoarea acestei publicaţii, vorbeşte despre disneylandizarea Franţei. Fenomen pe care jurnalista îl constată mai peste tot, la Paris şi la Versailles, dar şi în provincie, chiar şi în unele regiuni precum Lozère, unde pînă nu demult turiştii erau puţini… Sigur, planeta se confruntă şi cu alte calamităţi care sînt mai grave: războaie, conflicte civile, crize economice, dictaturi, dezastre provocate de exploatarea excesivă a resurselor, seceta din multe regiuni africane, sărăcie, foamete, migraţii masive… Pe această listă trebuie pus însă şi turismul, arată nu doar Élisabeth Lévy, ci şi alţi observatori ai „tendinţelor“ contemporane. Mii de monumente, edificii şi situri istorice care au traversat secolele şi au supravieţuit multor vicisitudini sînt acum ameninţate de un nou tip de uzură, întrucît sînt luate cu asalt de turişti. Or, turismul de masă înseamnă şi milioane de maşini şi de autocare, precum şi parking-uri, instalaţii sanitare, restaurante, chioşcuri, artizanat de proastă calitate…

Franţa este campioana turismului mondial şi presa hexagonală i a lăudat întotdeauna performanţele în acest sector. O sută de milioane de turişti anual, iată o cifră susceptibilă să provoace invidii. Élisabeth Lévy face, într-un interviu, următoarea constatare: „Au fost vremuri cînd nivelul de strălucire internaţională al unei naţiuni era evaluat în funcţie de victoriile sale militare, de producţiile sale artistice sau de realizările sale tehnologice. Astăzi, criteriul este numărul de nopţi petrecute de străini la hoteluri şi milioanele de vizitatori“.

Ne apropiem, poate, de momentul cînd cifrele legate de numărul de turişti vor indica mai degrabă amploarea unor de-zastre decît succesul unui sector economic? Nu este exclus acest lucru. Cartierele istorice ale multor oraşe au fost remodelate de presiunea turistică, mai ales de cînd s-a extins pretutindeni pe planetă reţeaua Airbnb. Mii de apartamente situate în cele mai pitoreşti zone au devenit locaţii pentru turişti, ceea ce înseamnă de fapt că viaţa reală se stinge în acele locuri. La Paris a fost lansat un semnal de alarmă în legătură cu cartierul Le Marais, altădată inima istorică a Parisului. Or, în acest cartier, ca şi în altele, numărul turiştilor începe să fie mai mare decît cel al localnicilor. Cînd apartamentele sînt locuite de turişti, iar magazinele de lux sînt concepute pentru turişti, la fel şi barurile şi restaurantele, este greu să spui că „ai fost la Paris“. Cel mult poţi să spui „am fost într-un loc cu sublime edificii în care toţi oamenii aveau pantaloni scurţi, purtau adidaşi, duceau un rucsăcel în spinare şi făceau mii de poze cu tot felul de aparate sau telefoane mobile“.

Am stat de vorbă, vara aceasta, cu o familie de francezi aflată într-o pensiune în Bucovina. Cei doi părinţi şi cei doi copii erau încîntaţi să vadă „viaţă reală“, oameni ai locului, păduri fără tăbliţe indicatoare… Căutau, de fapt, ceva ce devine un lux: să facă turism într-un loc frumos unde nu se mai întîlneau cu alţi turişti, sau cu foarte puţini.

Europa este, prin excelenţă, turistică. Numai că între timp acest termen a căpătat o conotaţie negativă. Parizienii adevăraţi, de exemplu, se feresc de restaurantele turistice. Multe ţări din sudul Europei, iar mai nou şi din estul european, au beneficiat de „explozia“ sectorului turistic. Se discută însă peste tot despre necesitatea inventării unei noi forme de turism, un turism responsabil, un turism ecologic. Unii experţi în materie consideră însă că turismul de masă nu poate fi în nici un caz ecologic, el fiind prin excelenţă o sursă de poluare.

Este turismul de masă „o crimă împotriva planetei“, aşa cum încep să spună unii ecologişti? Şi cum ar putea fi reconciliate dorinţa profundă a omului de a călători, de a „vedea lumea“, cu protecţia acestei lumi? Iată o problemă care va trebui rezolvată. În orice caz, s ar putea ca în viitor, la naşterea unui copil, părinţii să-i rezerve deja viitoarele intrări, poate cu zece ani înainte, la Muzeul Luvru la Paris sau la Palatul Alhambra de la Granada. Deja, multe astfel de celebre destinaţii turistice nu mai primesc decît un anumit număr de vizitatori pe zi. În deceniile următoare, numai cei care se pun din timp pe listele de aşteptare vor putea avea emoţii reale în faţa unor monumente reale. Ceilalţi vor putea eventual solicita serviciile turismului virtual, un sector care are viitor. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Mai multe