Despre Euro-Narnia şi discriminare

23 martie 2016   PE CE LUME TRĂIM

Ceea ce urmează sînt extrase din documente sfinte și publice ale Euro-Narniei. N-romii sînt romii lor.

Statele membre au fost încurajate să asigure o egalitate efectivă a accesului la serviciile publice de angajare, împreună cu o asistare targetată și personalizată plus mediere pentru cei care își caută de lucru și să sprijine angajarea pe posturi de funcționari publici a persoanelor de etnie N-romă calificate.

Zdrobite și în același timp mobilizate de încurajări, hoarde de state membre au început să egalizeze efectiv chestiunile și – ete așa! – începurăm să ne umplem de egalitatea asta efectivă de care zic șefii de la Euro-Narnia.

Noroc cu targetarea mediată, mainstream-ată și personalizată, că altfel ne făceam de rîsul curcilor și ne trezeam cu tot felul de romi deștepți și tineri (cîteva sute cu masterate și doctorate în ultimii ani) prin toate locurile care angajează funcționari publici și nu cu cei care într-adevăr au cea mai mare nevoie, fiind masiv dezavantajați. N-romi calificați se traduce, bineînțeles, prin „neromi sau romi (mai rar) cu dezavantajul major de a avea rude sau relații sus-puse în ministere sau elitele politice“. Printre ei sînt și oameni cu dezavantaje multiple, care trebuie să trăiască cu handicapul permanent al porcoaielor de bani pe care le-au „împrumutat“ de la rudele – de altfel, sărace – din Parlament, primării sau de la conducerea ministerelor.

Euro-Narnia a descoperit că, după ce s-au cheltuit foarte mulți bani pentru a educa N-romii, „îmbunătățirile pentru participarea la educație și rezultatele la examenele școlare nu s-au tradus în îmbunătățirea prospectelor de angajare. În unele dintre cazuri, situația angajării N-romilor s-a deteriorat și mai rău“.

În general, orice „îmbunătățire“ de acest fel este suspectă și ar trebui să ridice mari semne de întrebare asupra felului în care s-au cheltuit banii publici euro-narnieni. E ca și cum ai scrie că tratamentul a mers senzațional și este foarte promițător, dată fiind evoluția pacientului de la stabil și vioi la o mult mai dorită comă profundă cu șanse minime de revenire. Pentru că situația aceasta permite folosirea/justificarea aparaturii superscumpe de suport artificial al vieții, cu care tocmai am dotat spitalul.

În trecut, vechile scripturi narniene erau pline de mențiuni ale unor „practici pozitive“. Aceste practici pozitive erau, în general, numeroase, dar și greu/imposibil de găsit. Ultimele versiuni ale scripturilor narniene includ „practici promițătoare“ care echilibrează „ușoarele probleme“ întîlnite în implementare. Înlocuirea misterioaselor „practici pozitive“ este o recunoaștere diplomatică a „uşoarelor probleme“.

Traducerea ar fi că practicile pozitive s-au dovedit a fi pozitive în același fel în care a fost și DDT-ul pentru nevoia de alimente – a omorît insectele dăunătoare și, în același timp, a redus și cererea de alimente, scurtînd în mod semnificativ viața populației.

Nici practicile promițătoare nu înseamnă același lucru în cele două lumi. La ei, acestea sînt exemplele de practici promițătoare: „…construcții temporare de calitate au fost construite cu implicarea N-romilor în Franța. În Belgia, mediatorii lucrează să cîștige încrederea atît a romilor, cît și a non-romilor pentru intervenții acceptabile pentru locuire. În Ungaria, orașele trebuie să pregătească planuri de desegregare ca parte a strategiilor de dezvoltare a oraşului“.

Acilișea, la noi, „construcțiile temporare de calitate“ nu prea sînt promițătoare. Nu am întîlnit pînă acum nici un constructor de locuințe care să se mîndrească pentru că o să facă chestii de calitate, dar temporare. Faptul că ai mediatori care „lucrează să cîștige încrederea“ cu greu ar putea fi un indicator care să poată măsură ceva. Planurile de desegregare din Ungaria pot fi prezentate ca ceva bun în același fel în care promisiunea lui Oprescu de a face autostradă suspendată poate fi considerată un indicator de succes pentru infrastructura existentă a Bucureștiului.

Săptămîna trecută au avut loc două dintre cele mai revoltătoare evenimente din ultimul timp, unul în Spania şi unul în Italia, implicînd huligani olandezi şi cehi care au umilit femei rome. Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, a apreciat că este „cel mai josnic gest“ pe care l-a văzut vreodată. Declaraţia lui a precedat incidentul în care un ceh a urinat pe o femeie romă în Roma.

Prin 2004, Euro-narnienii descoperiseră că măsurile lor antidiscriminare reprezintă un „salt cuantic înainte“. La acel moment am rîs, gîndindu-mă că domnii aceștia nu știau despre ce vorbesc. Fizica cuantică se ocupă cu niște elemente incredibil de mici și foarte complicate, atît de complicate încît experții consideră că „creierele noastre nu sînt echipate să le înţeleagă“.

Un deceniu mai tîrziu am înțeles geniul Euro-narnian consultînd din nou scrierile sfinte: „la 13 ani după adoptarea directivelor de referință antidiscriminare, discriminarea N-romilor este încă larg răspîndită“.

Creierul meu pare într-adevăr N-echipat pentru a înțelege.

P.S. În ultimul an, cerurile Euro-narniene par a fi fost un pic zguduite și a se fi apropiat mai mult de noi, pămîntenii. Un lucru bun, mai ales pentru eurofili ca subsemnatul.  

Mai multe