Despre ce a vorbit preşedintele şi ce s-a auzit
Invitat joia trecută în emisiunea "Fără frontiere" pe care o realizez la TVR 1, şeful statului a abordat mai multe chestiuni de politică internă şi internaţională. Ordinea corectă ar fi inversă, chestiuni de politică internaţională şi internă, dat fiind specificul emisiunii. Timpul alocat a fost de 50% pentru subiectele care aveau legătură cu actualitatea externă (cu interes şi pentru România), restul fiind pentru aspectele strict interne. S-au discutat cel puţin zece subiecte, cele mai multe putînd da naştere la dezbateri ulterioare, deoarece şeful statului a exprimat puncte de vedere interesante, cîteodată originale. Să le luăm pe rînd: ● Participarea Gaz de France în proiectul Nabucco. În urmă cu o săptămînă, preşedintele Băsescu spunea că România susţine introducerea companiei franceze în proiect. Trei zile mai tîrziu, firma din Hexagon anunţa că fusese exclusă din Nabucco. În emisiunea de pe TVR 1, Traian Băsescu a revenit spunînd că România susţine în continuare participarea Gaz de France. Se putea discuta ulterior, în emisiunile de analiză, despre problema participării Gaz de France în Nabucco: cine se opune şi de ce? Care sînt şansele de construcţie a gazoductului în condiţiile în care Rusia dezvoltă proiecte alternative în regiune? Ce se întîmplă dacă Gaz de France, respinsă de Nabucco, se orientează către proiectele ruseşti etc. ● Kosovo. Şeful statului a reafirmat poziţia României, care se opune independenţei provinciei din sudul Serbiei, spunînd că Bucureştiul nu surprinde pe nimeni, deoarece e constant în această orientare în ultimii doi ani. Se putea discuta apoi despre motivele pentru care România are o poziţie diferită faţă de majoritatea statelor europene şi argumentele care o susţin. Ce se întîmplă în cazul în care Europa nu ajunge la o poziţie comună, pînă la declararea independenţei? Cum poate România să trimită trupe - aşa cum a anunţat - într-un stat pe care nu îl recunoaşte? ● Afganistan. Chiar în ziua emisiunii, miniştrii Apărării din SUA şi Marea Britanie se aflau în Afganistan, cerînd celorlalte state din NATO să se implice mai mult în sudul ţării. Preşedintele român a spus că România şi-a suplimentat deja numărul soldaţilor în 2007 şi a acceptat să îşi desfăşoare forţele într-o zonă din sud, unde insurgenţii sînt mult mai activi decît în nord. Ne puteam aştepta la dezbateri televizate legate de prezenţa românească în "teatrele de operaţiuni externe" (mai ales că a mai intervenit şi Ciadul), de misiunile soldaţilor români în Afganistan (cu cît a crescut riscul acum, că au fost mutaţi în sudul ţării?), de teama din ce în ce mai mare de un eşec al Alianţei Nord-Atlantice în Afganistan, care ar pune sub semnul întrebării însăşi raţiunea de a exista a NATO etc. ● Politica internă. Preşedintele a spus că nu consideră o victorie decizia Curţii Constituţionale care îi dă cîştig de cauză în nominalizarea Noricăi Nicolai la portofoliul Justiţiei, a explicat de ce tăcuse pînă atunci în privinţa unei decizii precedente a Curţii (cea care scotea pratic în afara legii CNSAS). În fine, a vorbit din nou despre votul uninominal, dînd chiar de înţeles că se gîndeşte chiar la o promulgare a variantei propuse de Pro Democraţia, numai ca să nu existe vot pe liste şi la alegerile din acest an. Ne puteam aştepta la dezbateri intense pe toate aceste subiecte, mai ales că alegerile se apropie. ● Declaraţia lui Nicolas Sarkozy despre "vocaţia europeană a Moldovei". Pentru prima oară, un şef de stat occidental scoate Moldova dintr-o formulă de extindere alături de Ucraina, pentru a o introduce alături de Balcanii de Vest. Temele enunţate mai sus au provocat puţine dezbateri. Despre emisiunea cu pricina s-a vorbit însă timp de trei zile, dar numai din două motive: preşedintele subliniase apropierea pe care o simte între PSD şi PNL (lucru pe care îl crede de multă vreme şi despre care mai vorbise de cîteva ori) şi a folosit un termen neacademic pentru a defini clasa politică românească. Ei bine, cele două subiecte au fost prilej de discuţii aprinse, de şuete interminabile, s-a făcut apel la lingvişti, psihologi, sociologi şi - evident - zeci de oameni politici care şi-au dat cu părerea, au înfierat, au apărat sau "au-explicat-mai-bine" ce a vrut să spună Traian Băsescu (puse cap la cap, cele două afirmaţii au reprezentat mai puţin de 1 minut din întreaga emisiune). Substanţa a cedat locul derizoriului, după cum se întîmplă de prea multe ori, din păcate. Şi pentru asta nu numai oamenii politici sînt de vină.