Departe de Moscova

Prezenţa controlorilor Uniunii Europene la graniţa dintre Ucraina şi enclava transnistreană a scos conflictul din zonă din penumbră. Rusia a protestat, considerînd că prezenţa celor 130 de grăniceri şi vameşi europeni (cei mai mulţi vin din ţările recent intrate, pentru că ştiu limba rusă, necesară în regiune) este "o blocadă" care va declanşa "o catastrofă umanitară". Duma rusă a adoptat o rezoluţie de condamnare, convoaie umanitare, cu hrană şi medicamente, au plecat din oraşele ruseşti spre secesioniştii transnistreni. "Interesul Rusiei faţă de Transnistria nu e determinat doar de consideraţiuni geopolitice. Se bănuieşte că grupuri industriale din Rusia au interese în principalele uzine din regiune, în special faţă de oţelăriile de la Rîbniţa." (Le Monde, 14 aprilie 2006) Analiza din hebdomadarul rus Kommersant nu e departe de această concluzie. Cronologia evenimentelor, marcînd zbuciumatele relaţii ale Republicii Moldova cu regiunea teoretic doar sub suveranitatea ei, e însoţită de descrierea privatizărilor din acest teritoriu: marile întreprinderi au fost preluate de cumpărători ruşi. Aşa au fost marea centrală electrică din ţară, uzina metalurgică din Rîbniţa, întreprinderea vinicolă "Buchetul Moldovei". Republica Moldova a încercat să stopeze prin lege acest jaf, încercare eşuată. Cînd ştii cine ce are, politica unei ţări e mai uşor de înţeles: economia Transnistriei e dominată de oamenii fostelor Servicii secrete ruseşti. În aceste condiţii, referendumul anunţat de preşedintele autoproclamatei republici nu convine de fapt nimănui: "Mediile de afaceri n-au nevoie de recunoaşterea internaţională a Transnistriei, deoarece afacerile locale, desfăşurate de 16 ani în afara legii, vor trebui să se supună unor reguli, pierzînd astfel o bună parte din beneficiile de milioane obţinute din tranzacţiile ilegale. (...) Pentru Moscova, actualul statut e cel mai bun. El permite prezenţa militară rusă în coasta Ucrainei şi a Moldovei, cu care Rusia nu are relaţii prea prietenoase.(...) Statu quo le permite ruşilor să mimeze că sînt într-o misiune de menţinere a păcii". Comentatorul revistei ruseşti a învăţat ceva din practica politică a ultimilor ani - nu există aliaţi fideli: "O Transnistrie independentă va avea propria sa politică externă, manevrînd între Est şi Vest, iar opiniile Moscovei vor avea din ce în ce mai puţină importanţă". (M. B.)