Democrație și papanași
La nici o lună după alegerile legislative din Bulgaria devenise deja clar că singura soluție la impasul politic era un nou scrutin. Alegerile din 4 aprilie au schimbat compoziția Parlamentului într-atît de mult încît nici un partid nu e în măsură să formeze guvernul.
Boiko Borisov e la putere din 2009. Partidul său, Cetăţenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB), a cîștigat alegerile legislative cu aproximativ 26%. A cîștigat, dar a obținut mult sub scorul de altădată și, oricum, prea puțin ca să poată spera la o majoritate stabilă. Pe locul al doilea s-a plasat o nouă formațiune condusă de o vedetă media, Stanislav „Slavi” Trifonov. E vorba de un partid populist, declarat antisistem, cu o denumire îndrăzneață: „Există un astfel de popor” (ITN), care a făcut campanie denunțînd incapacitatea administrativă a statului și corupția. Partidul lui Slavi a obținut aproximativ 18% din voturi. Partidul Socialist Bulgar (BSP), cu 15%, e pe locul locul al treilea. Partidul Bulgaria Democratică (pro-european, de orientare liberală) a obținut cam 10% din voturi. Au mai apucat să intre în Parlament partidul etnicilor turci și alianța „În picioare! Jos Mafia!”.
Boiko Borisov și-ar fi dorit un guvern de coaliție care să gestioneze criza sanitară și efectele economice ale pandemiei de COVID-19. Însă apelul său a rămas fără răspuns. Nici unul dintre partidele reprezentate în Parlament nu a vrut să guverneze într-o asemenea formulă care ar fi însemnat, de fapt, menținerea la putere a lui Borisov. Nici Slavi Trifonov nu a reușit să găsească aliați: vedeta media fără experiență politică la vîrf ar fi avut șanse să formeze o coaliție insistînd pe lupta împotriva coaliției și, mai ales, pe lupta împotriva GERB, însă partidele democratice n-au vrut să se alieze cu un populist. Și, oricum, majoritatea ar fi fost extrem de fragilă.
Marea speranță pentru cei care cred în viitorul european și democratic al țării e coaliția Bulgaria Democrată. A fost o surpriză că partidul a obținut 10% în aprilie, însă scorul e evident prea mic ca să ofere speranță. Liderii partidului speră să-și mărească scorul atrăgînd voturile celor care nu se prezintă la vot din dezamăgire, din lehamite sau din lipsă de alternativă. E însă puțin probabil că vor reuși substanțial mai mult decît acum patru luni.
Potrivit ultimelor sondaje, scrutinul de duminica viitoare nu ar trebui să difere foarte mult de cel din aprilie. E deci foarte probabil ca viitorul Parlament să fie din nou fragmentat, marcat de clivaje adînci între vechile partide și cele noi, anti-establishment. Într-o țară săracă, cu o corupție endemică, copleșită de criza sanitară, oamenii sînt tot atît de interesați de politică pe cît se interesează și politicienii de soarta lor. Însă participarea scăzută la alegeri îi va ajuta tot pe reprezentanții vechilor partide să se mențină la putere sau măcar în proximitatea ei, în detrimentul bunei guvernări.
În satul în care-mi petrec vacanța pe litoralul bulgăresc, numărul turiștilor e cu mult mai mare decît populația locală. Multe case sînt în paragină, probabil de multă vreme părăsite. Strada principală, singura (cît de cît) asfaltată, se inundă de fiecare dată cînd plouă. Iar drumul pînă la plajă e plin de cratere adînci. O localitate complet abandonată de autorități. Puținele case încă netransformate în pensiuni sînt locuite de bătrîni care, uneori, își mai amintesc cuvinte românești: regiunea Dobrici a fost parte a Cadrilaterului. Și ospătarul de la restaurant știe limba română. Locuiește în alt sat, dar vine aici ca să cîștige bani, pe perioada vacanței. E profesor de istorie și geografie la gimnaziu. Acum cîțiva ani, Boiko Borisov a promis că va dubla salariile profesorilor și a și făcut-o, explică el. Cu leafa dublată (acum cîștigă 600 de euro), profesorul are totuși nevoie să lucreze ca ospătar; dar își permite, după cum povestește, să meargă cu prietenii, de ziua lui, în România, la Vama Veche, și să mănînce papanași. Pentru asta merită susținut Boiko Borisov. Dar nici măcar nu e sigur că va putea să facă asta. În sat nu există secție de votare, cei care vor vrea să participe la vot trebuie să meargă într-o localitate învecinată. Și omul nostru trebuie să lucreze.
Oricum, nimic nu anunță că urmează un scrutin: n-am văzut nici un afiș electoral, nici un banner colorat, nici un panou care să prezinte candidații ori partidele. Pe stîlpi, pe copaci și pe unele porți sînt lipite niște foi cu portrete cenușii, aproape șterse de ploi și de vînt. Poze cu oameni simpli care nu atrag în nici un fel atenția turiștilor grăbiți, dar care cu siguranță îi marchează afectiv pe oamenii locului. Ăsta e obiceiul aici, așa se fac anunțurile mortuare. Anul acesta sînt mai multe ca niciodată.