Decoraţii

La vremea respectivă, în 1995, comportarea batalionului olandez de la Srebrenica, însărcinat să asigure securitatea enclavei musulmane sub protecţia ONU, a fost condamnată. Cei 350 de militari n-au schiţat nici o mişcare cînd trupele bosno-sîrbe ale generalului Ratko Mladic au intrat în enclavă. Soldaţii olandezi au ajutat la numărătoarea femeilor şi copiilor, dînd impresia că ar urma să fie protejaţi, în timp ce bărbaţii - copii, adolescenţi, adulţi, bătrîni - erau îmbarcaţi în autobuzele care îşi aşteptau pasagerii pentru a-i transporta la locurile pregătite pentru masacru. În următoarele 6 zile au fost asasinaţi 6000 de oameni şi 30.000 au luat calea refugiului. Principala explicaţie a fost aceea că angajamentul Căştilor Albastre a fost umanitar şi nu militar. Atunci, autorităţile olandeze s-au desolidarizat public de pacifismul militarilor săi şi, în 2002, cînd ancheta oficială şi-a publicat concluziile, prim-ministrul laburist Wim Kok a fost nevoit să demisioneze. Ancheta oficială a atribuit oamenilor politici principala responsabilitate pentru comportamentul militar olandez la Srebrenica. Acum, un alt ministru, Henk Kamp, preocupat de onoarea maculată a soldaţilor olandezi, a decis decorarea unora dintre ei: reproşurile - susţine versiunea oficială -, nu sînt îndreptăţite, "ei au acţionat în circumstanţe dificile". Opinia publică aprobă ideea: majoritatea consideră că armata - prezentă în Irak şi Afganistan - merită să fie lăudată, şi nu criticată. Hasan Nuhanovici, fost traducător ONU la Srebrenica: "Acolo, n-am văzut nici un militar care să merite vreo decoraţie. Cel puţin cîţiva ofiţeri ar fi trebuit urmăriţi în justiţie". (Le Monde, 8 nov. 2006) Negociatorul american din regiune, Richard Holbrooke, a recunoscut într-un interviu acordat unui canal de televiziune în noiembrie 2005, că de la Casa Albă venise ordinul "să fie sacrificată Srebrenica". Reporterul a întrebat dacă era vorba despre teritoriu sau despre oameni. Holbrooke a răspuns: "ambele". Greu de găsit o morală în această poveste cu diplomaţi acceptînd senin moartea celor pe care sînt însărcinaţi să-i protejeze, cu ucigaşi eroi, cu soldaţi pregătiţi să numere viitoarele victime şi cu miniştri care îi decorează pentru eroismul dovedit în supravegherea drumului civililor neînarmaţi spre gropile comune. ( M. B. )