De la Kindergarten la grădi
Termenii uzuali în română pentru a desemna instituţia (pre)şcolară destinată copiilor mici ilustrează foarte bine influenţa unei variante a limbii –
modul de a vorbi al părinţilor cu copiii – asupra uzului general. În contexte clar educative, vorbitorii de azi nu mai percep termenul
ca pe un diminutiv, ci ca pe o denumire neutră, denotativă. În paralel, în alte contexte, cuvîntul continuă să fie un diminutiv pentru
, cu valori obiective („grădină mică“) sau afective: „poţi avea propria ta
de legume proaspete şi sănătoase“ (
), fiind chiar mai frecvent decît echivalentul său lipsit de ambiguitate
(„loc pentru
de legume“,
).
De fapt, pentru a denumi instituţia de educare a copiilor se folosea iniţial sintagma
un calc după termenul german
, datorat pedagogului Friedrich Fröbel. Calcuri similare au pătruns în mai multe limbi (de exemplu, în franceză –
, în bulgară –
), adesea legate de modelul pedagogic respectiv, fără a deveni neapărat (cum s-a întîmplat în română) termenii curenţi şi oficiali ai instituţiei educative.
În dicţionarele româneşti interbelice este înregistrată exclusiv sintagma
cu explicaţii enciclopedice foarte clare: „şcoală începătoare pentru desvoltarea naturală a copilaşilor, deprizîndu-i de timpuriu cu o activitate spontană (întemeiată de Fröbel)“ (Şăineanu,
„şcoală începătoare pentru copiii mici, condusă după metoda pedagogului german Fröbel“ (Candrea, Enciclopedia
condusă după metoda lui Froebel“
În
(publicat în 1942), capitolul
semnat de Constanţa Atanasiu, folosea doar sintagma oficială: „Grădina de copii în România este o instituţie de educaţie care datează numai de 50 de ani“; „Lui Spiru Haret i se datoreşte viaţa, existenţa
din România“. În alte capitole apărea totuşi, sporadic, şi forma diminutivală
După Război, termenul
pare să fi cîştigat teren în mod decisiv: în
din 2 august 1952, era deja folosit fără completarea „de copii“: „în numeroase comune au fost înfiinţate
sezoniere menite să vină în sprijinul femeilor muncitoare mame“. În aceeaşi perioadă (1955-1957),
înregistra noul sens al diminutivului, ilustrîndu-l prin citate de actualitate („Tovarăşă Ileană…, în gospodăria colectivă, în vreme ce dumneata vei fi la lucru, pe cîmp, copiii vor rămîne la
, sub îngrijire bună“ – E. Camilar).
În ultimele decenii, cînd trunchierea a devenit un procedeu destul de răspîndit în registrul colocvial,
a fost redus la
, abreviere cu o finală asemănătoare hipocoristicelor afective
etc.): „Stau foarte aproape de această
şi mă bate
ca din toamnă să-l dau pe piticu’ meu“ (
); „este o
de stat“ (
). Forma folosită iniţial în intimitatea familială a pătruns deja în spaţiul public, mai ales în titluri de presă: „Copiii pot merge la «grădi» şi în vacanţă (
, 19.06.2009); „Start reînscrierilor prichindeilor la «grădi»“ (
, 13.04.2011); „Uite cît te costă analizele cerute la «grădi» sau la şcoală“ (
, 3.09.2013); „Peste 6.300 de cereri de înscriere la
depuse ieri“ (
12.05.2015). Evident, sîntem departe de a vedea substantivul
devenit termen de specialitate, folosit în dezbateri serioase (cum se întîmpla totuşi, într-o vreme, cu la fel de colocvialul mămică, în legătură cu aşa-numita
Sintagma iniţială –
– reprezintă o metaforă ideologică, potrivit căreia copiii trebuie să fie crescuţi, îngrijiţi, cultivaţi ca nişte plante, într-un anume echilibru între natură şi cultură. Lectura metaforică s-a pierdut, cel puţin în română, prin modificările succesive ale termenului; cel mai probabil acesta este reinterpretat metonimic, ca referindu-se la un spaţiu
grădină,
copii (posibilitatea dublei interpretări pentru
este discutată de Stephan Kessler, în
2013, p. 39). De la
(intrînd în tiparul
grădină de legume) la
şi
, sensul metaforic iniţial s-a pierdut. S-a întărit, în schimb, marca subiectivă, amprenta afectivă a vorbirii cu şi despre copii.
Limbaj şi politică
101 cuvinte argotice