De ce se depărtează românii de UE
Mai puțin de jumătate dintre români cred că apartenența la Uniunea Europeană este un lucru bun. Constatarea asta, prezentă în ultimul eurobarometru, ar trebui să dea fiori întregii elite românești, fie ea politică, de business sau culturală.
Ceva s-a întîmplat în ultimii ani, astfel încît o bună parte a populației a abandonat gîndul că sîntem într-o situație bună care devine și mai bună cu timpul. Constatările eurobarometrului sînt de-a dreptul paradoxale dacă ne uităm pe cifrele de la statistică: economia României crește, devine mai complexă, oportunitățile sînt tot mai multe. Aceeași tendință se poate observa și cînd ne uităm la veniturile populației – chiar dacă în prezent sînt măcinate de inflație, ele sînt totuși semnificativ mai mari decît, să zicem, acum zece ani.
Paradoxul devine și mai evident dacă introducem în ecuație Planul Național de Redresare și Reziliență, o finanțare-mamut menită să compenseze pierderile din timpul pandemiei. Realizat de guvernul anterior, planul este probabil singurul proiect de țară coerent agreat în epoca post-aderării la Uniunea Europeană. Aproape 30 de miliarde de euro intră în proiecte românești care variază de la construcția de autostrăzi pînă la reforme instituționale mult întîrziate, dar absolut necesare. Șitotuși, încrederea scade.
Prima și cea la mai îndemînă explicație ține de deciziile pe care Guvernul le-a luat în colaborare strînsă cu Comisia Europeană, după debutul pandemiei. E cumva firesc ca restricțiile și obligațiile impuse atunci să fi creat frustrare și anxietate. A doua explicație are probabil legătură cu efectele prezentei crize economice. Cum degradarea nivelului de trai continuă, e imposibil de evaluat cît de mult afectează percepțiile populației, dar alte sondaje ne arată că nivelul de nemulțumire (direcția în care merge țara) este uriaș – la un nivel care pare că prevestește o revoluție.
Toate astea adunate la un loc arată un soi de oboseală a societății, un fel de abandon, o dezvrăjire, dacă vreți, de mirajul european. E adevărat că românii trăiau un fel de high necritic, crezînd în proverbialul cîine cu covrig în coadă, însă dispariția optimismului (alt fel de a citi încrederea) nu vine doar din aterizarea lentă pe solul ferm al realității.
Dezvrăjirea are, cred eu, și alte explicații, dincolo de cele care țin de moment. Românilor li s-a spus și au crezut că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă intrarea într-o lume a regulilor și a oportunităților egale. Parțial, lucrul acesta s-a confirmat. România de azi este fundamental diferită de cea pre-aderare. Însă nu suficient. Nu s-a schimbat suficient de mult și suficient de repede. Ca și în nefericitul caz al aderării la Schengen, s-au creat așteptări și s-au obținut dezamăgiri. Asta are întotdeauna consecințe.
Oamenii vor să fie tratați corect de stat. Nu e o așteptare absurdă și nerealistă. În același timp, ei văd cum același stat își creează clase de privilegiați care sînt mai egali decît restul populației. Cel mai bun exemplu este cel care ține de pensiile speciale. Ăsta e subiectul care, o spun sondajele și focus-grupurile, enervează cei mai mulți oameni indiferent de categoria demografică sau zona geografică de care aparțin. De la Carei la Tulcea și de la Drobeta-Turnu Severin la Suceava,frustrarea este evidentă și se acumulează.
În aceeași notă putem trece oportunitățile – slujbele bine plătite de la stat merg în rețele de influență conectate politic. Dovezile sînt peste tot, n-are rost să insist. Apoi, sectoare întregi de business sînt dependente, mult prea dependente, de relația cu statul. Ai contacte bune, ai și contracte bune. Din cînd în cînd mai apare cîte o știre care documentează lucrul ăsta, dar cred că nu greșesc cînd estimez că vedem doar vîrful aisbergului.
Cu funcționari nepregătiți și furnizori selectați pe criterii subiective, serviciile statului sînt, evident, slabe. Și așa apare frustrarea. Natural, după o vreme, oamenii își vor căuta explicațiile în realități paralele. Unii, așa cum arată eurobarometrul, abandonează visul european, alții demisionează pur și simplu din societate (nu mai citesc știri, nu mai votează), alții se radicalizează și creează bule informaționale care se autoalimentează cu vise suveraniste, izolaționiste sau de-a dreptul lunatice.
Ziarul Financiar publica zilele trecute o informație prea puțin remarcată: România are mai mulți milionari în dolari decît Polonia, țară de două ori mai mare decît a noastră și cu o economie semnificativ mai mare și mai stabilă. Din 91.500 de milionari români, 2%, sînt consideraţi foarte bogaţi, cu averi de peste 30 de milioane de dolari fiecare, un record pentru regiune. Din păcate, acesta nu e un motiv de mîndrie, ci de îngrijorare. Cifrele astea nu arată că românii au un simț special al afacerilor, ci doar disproporția dintre accesul la resurse al cîtorva versus relativa sărăcie a majorității. Dar o discuție despre decalajele din societatea românească în acest moment e aproape tabu.
Există un soi de tentație în discursul public de a minimaliza importanța celor care abandonează consensul pro-UE în favoarea altor narațiuni. Cred că e o greșeală. În fapt, așa cum ne arată eurobarometrul, în România robotului fake Ion apare încet-încet o masă critică și eclectică de oameni care își caută alt viitor. Ea e compusă din beneficiarii direcți ai unui stat slab – sinecuriști, oameni de afaceri și dependenți. Aceștia nu vor schimbarea stării de fapt, nu vor reguli mai stricte sau mai strict impuse. Le convine situația de fapt. Lor li se adaugă cei care nu mai speră, care nu își mai dau timp săaștepte ca soarele să răsară și pe strada lor. Împreună, aceste două categorii au un dușman comun: Europa. Unii o găsesc stînjenitoare, alții vinovată. Și unii, și alții devin tot mai puternici.
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare. Riscăm să o pierdem pentru că n-am fost atenți și, cîndva pe traseu, am lăsat garda jos.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ