De ce scandalul CAS nu este despre economie

23 iulie 2014   PE CE LUME TRĂIM

Rezultatul e clar. Confruntarea de săptămîna trecută de la Cotroceni pe tema reducerii CAS – a fost o confruntare, şi nu o consultare – a avut un cîştigător, pe preşedintele Traian Băsescu, şi un perdant. Mai precis, doi: premierul Victor Ponta şi ministrul său de Finanţe, Ioana Petrescu. 

Preşedintele încă mai aşteaptă date suplimentare pentru a se convinge dacă e cazul să promulge legea, Fondul Monetar Internaţional nu crede în argumentele furnizate de la Palatul Victoria, dar toate acestea contează prea puţin în acest joc. Fiindcă nu despre economie este vorba aici. De fapt, reducerea CAS este o chestiune politică. Şi politic se va tranşa.

Este vorba, bineînţeles, despre alegerile din toamnă. Premierul Victor Ponta are nevoie de reducerea CAS pentru a cîştiga de partea sa o cît mai mare parte a mediului economic – şi aici nu e vorba neapărat despre cei mari şi puţini, ci despre jucătorii din economie mulţi şi mici. Aceia care trag din greu să încheie fiecare lună de activitate şi care reprezintă cifre electorale demne de luat în seamă. Apoi, premierul Ponta are nevoie să cîştige ceva din zona de electorat liberal, pentru a-şi mări şansele în alegeri.

De partea cealaltă, preşedintele Băsescu nu îşi poate permite să lase ca această chestiune să treacă oricum. El nu poate pleca de la Cotroceni cu imaginea celui care a tăiat salarii şi a crescut cota TVA, în timp ce, din spate, vine Victor Ponta cu reîntregirea salariilor şi scăderea CAS. Atunci, din două una: ori blochează scăderea CAS, ori se face părtaş la această măsură, promulgînd legea doar după ce va fi pus Guvernul pe coji de nucă şi-l va fi obligat să-şi facă temele.  

Sigur, preşedintele Traian Băsescu ştie că, pînă la urmă, nu are mijloacele constituţionale pentru a opri intrarea în vigoare a reducerii CAS – şi anume încă din această toamnă, cum doreşte premierul, pentru a putea defila cu această măsură în campanie. Dar, cel puţin, l-a putut ridiculiza, i-a putut avaria în mare parte aura sa de tînăr reformator de centru stînga, dar cu vederi liberale, venit să-l înfrunte pe căpcăunul conservator. Şi, după cîte s-a văzut, preşedintele a avut şi cu cine să-şi facă jocul.  

Adevărat este că, în discuţia de la Cotroceni, preşedintele Băsescu a avut un avantaj strategic: probabil că ştia, sau măcar lua în calcul faptul că înregistrarea ar putea fi difuzată. Lucru pe care Victor Ponta nici că-l bănuia. Jocul politic poate presupune uneori şi lăsarea adversarului fără pantaloni în piaţa publică, spre amuzamentul general.

Aşa că înregistrările ne-au arătat un preşedinte aşa cum îl ştim dintotdeauna în apariţiile publice şi un premier cu totul altfel, fără masca pe care i-o cunoşteam cu toţii, lăsînd la vedere o uriaşă doză de superficialitate. Şi, văzînd imaginile, merită să ne întrebăm oare cît de profunzi sau de superficiali sînt, de fapt, liderii noştri, atunci cînd nu-şi pun costumele de scenă în care ni se prezintă. În definitiv, aceasta nu este prima măsură care se ia fără un serios studiu de impact.

Aduceţi-vă aminte doar de creşterea salariilor profesorilor – aprobată cu veselie de Parlament şi promulgată ritos de preşedinte peste capul Guvernului condus atunci de Călin Popescu-Tăriceanu. Şi era tot an electoral! Cît de realiste au fost calculele de atunci aveam s-o aflăm nu după multă vreme: a urmat o tăiere drastică a salariilor. Cum a fost atunci cu argumentele de natură economică şi financiară? Sau mărirea pensiilor, operată de Alianţa DA, imediat după venirea la guvernare, în 2004. A fost o promisiune electorală pe care alianţa s-a grăbit să o onoreze, cu preţul unui deficit în sistemul de pensii care s-a perpetuat pînă azi.

Bine, veţi spune, dar cota unică a fost un succes. Ceea ce ar însemna că studiile efectuate în prealabil au fost corecte.

Nu m-aş grăbi cu această concluzie. Cota unică, e adevărat, nu a prăbuşit bugetul, aşa cum prevedeau pesimiştii. Dar să nu uităm în ce condiţii: creştere economică fără corespondent în România ultimilor 25 de ani, un boom al creditării – creditul cu buletinul – o frenezie a consumului, investiţii şi remiteri din străinătate record, care s-au dus în consum şi au adus la buget venituri din TVA. Nu ne vom mai întîlni prea curînd cu o asemenea conjunctură. Poate niciodată. Şi poate ar fi bine să ne întrebăm dacă nu cumva succesul cotei unice a fost în mare măsură o chestiune de şansă.  

Asociaţiile de investitori au, aşadar, toate motivele să fie acum sceptice, chiar dacă măsura reducerii cotei CAS le surîde – cine nu vrea să plătească taxe mai mici? Dar investitorii se tem că, la o adică, tot ei vor plăti – ba încă cu dobîndă – prînzul gratuit care li se dă acum, de alegeri.

În definitiv, aceloraşi investitori li se spunea că economia decolează – asta era înainte de alegerile prezidenţiale din 2009. După alegeri, ce să vezi, nu doar că economia n-a decolat, dar nivelul TVA a crescut peste noapte.

Acum, reducerea CAS va deveni realitate, dacă aşa vor cere interesele politice. Sau va fi blocată din aceleaşi interese. Iar noi vom rămîne să ne întrebăm unde este, de fapt, economia...

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Mai multe