De ce nu-şi scot ochii Iohannis şi Ponta?
Ar face mai bine preşedintele Iohannis să iasă la baionetă împotriva Guvernului Victor Ponta? Un lucru e cert: multe critici pe această temă s-au îndreptat în ultima vreme către Palatul Cotroceni. S-a exprimat în acest sens ex-preşedintele Traian Băsescu şi mai mulţi comentatori de politică internă i-au ţinut isonul. Ei cred că ar trebui să-l vedem pe preşedintele Iohannis atacînd direct Palatul Victoria şi că asta ar ajuta la răsturnarea majorităţii în Parlament.
Totuşi, nimic nu indică succesul unei astfel de tactici. Preşedintele Traian Băsescu a folosit-o din plin. Aproape în fiecare zi, de la 18,30, şeful Guvernului era atacat furibund în declaraţii televizate de la Cotroceni. Toate acestea au dus la creşterea tensiunii, la schimburi de replici dure sau chiar la injurii.
Dar majoritatea lui Victor Ponta nu s-a prăbuşit, nici măcar după ce PNL a părăsit coaliţia de guvernare. Mai mult, Victor Ponta a reuşit să-şi consolideze susţinerea parlamentară prin atragerea unui număr de traseişti. Fostul preşedinte Traian Băsescu a cheltuit multă energie în zadar. Poate că a luptat vitejeşte şi a căzut de pe un cal frumos. Dar a căzut.
Bineînţeles că pierderea prezidenţialelor a fost o lovitură grea pentru Victor Ponta. Dar el continuă să se menţină, cum necum, la şefia Guvernului măcar pentru că partidul său e gata să facă orice numai să nu piardă şi această poziţie. Pînă una-alta, PNL nu a reuşit să obţină nici măcar controlul Senatului. Iar pînă la o majoritate în întregul Parlament e cale lungă.
Dacă partide precum UNPR sau UDMR ori puzderia de independenţi şi traseişti de profesie nu s-au dus către opoziţie în timpul declaraţiilor devastatoare ale preşedintelui Băsescu, e greu de spus ce i-ar convinge să o facă acum. Înainte de a fi o soluţie, „războiul palatelor“ pare a fi mai degrabă o problemă pentru România.
O altă întrebare ar fi dacă o implicare directă în răsturnarea Guvernului Ponta i-ar fi de folos preşedintelui, dacă l-ar face mai popular. Două sondaje apărute în ultima lună ar trebui să le dea de gîndit celor care susţin ideea luptei la baionetă.
Sondajul realizat de Inscop Research pentru ziarul
, în perioada 5-10 februarie 2015, arată un echilibru: 41,8% sînt de acord cu demisia premierului, în timp ce 41,2% o refuză. Echilibru şi în ce priveşte competiţia dintre premierul în funcţie şi cel „din umbră“, Cătălin Predoiu: 31,7% consideră că Predoiu ar fi un premier mai bun decît Ponta, în timp ce 31,8% nu cred acest lucru.
Potrivit cercetării companiei Avantgarde, realizată în perioada 18-26 februarie 2015, 41% dintre persoanele intervievate au răspuns că nu sînt de acord cu schimbarea Guvernului Ponta, în timp ce 32% s-au pronunţat pentru un Guvern PNL.
Părerile cu privire la schimbarea Guvernului sînt, aşadar, împărţite, iar Victor Ponta pare să nu-şi fi epuizat încă resursele. Mai are destul pînă să ajungă în situaţia lui Emil Boc de la începutul anului 2012.
De fapt, nu sînt atît meritele actualului premier, cît faptul că electoratul ezită în a lăsa întreaga putere în mîinile unei singure formaţiuni. I-a refuzat asta PSD-ului, fără drept de apel, în noiembrie anul trecut. Şi nu este pregătit să lase acum întreaga putere nici PNL-ului. De altfel, potrivit sondajului Inscop Research, 62,1% dintre cei chestionaţi vor ca preşedintele Iohannis şi premierul Ponta să conlucreze.
Acelaşi sondaj realizat pentru
arată însă că 52% dintre cei chestionaţi vor ca PNL să vină la guvernare prin alegeri. Iar PNL este dat ca virtual cîştigător al alegerilor, atît în sondajul Inscop Research, cît şi în sondajul Avantgarde. Este, pînă la urmă, o dovadă de maturitate a unui electorat care vrea să facă el cărţile şi nu să le lase pe mîna unor jocuri din interiorul clasei politice.
Situaţia nu are de ce să nu-i convină preşedintelui Iohannis. Acum, ezitările, greşelile şi eşecurile Guvernului Victor Ponta sînt ale lui Victor Ponta şi ale PSD. În cazul unui guvern PNL, cu atît mai mult dacă ar fi rezultat al jocului politic şi nu al alegerilor, ezitările, greşelile şi eşecurile ar fi, într-o bună măsură, ale lui Klaus Iohannis.
Iar preşedintele nu are de ce să se plîngă de lipsă de susţinere politică. Toate planurile sale au fost acceptate, poate cu excepţia cazului Varujan Vosganian. Pactul pentru Armată sau noul Cod Electoral au fost idei susţinute la stînga, şi la dreapta. La fel şi propunerea prezidenţială pentru postul de director al SRI. Nu s-au ridicat obiecţii nici faţă de cotitura pro-germană din politica României.
Mai mult, preşedintele şi premierul par să-şi fi împărţit anumite sarcini în politica externă. Preşedintele a fost la Berlin şi l-a primit pe omologul său bulgar, cu care a discutat despre situaţia din Ucraina. Premierul s-a văzut la rîndu-i cu omologii săi din Georgia şi Albania. Evident, criza ucraineană a fost pe agendă. State precum Bulgaria, Georgia sau Albania sînt susceptibile de a intra într-o coaliţie care să ţină piept ameninţării ruseşti. Alături, bineînţeles, de polonezi şi de baltici. O coaliţie al cărei sponsor european ar putea fi Germania.
Bulgaria s-ar afla alături de România, la Marea Neagră, Georgia în partea cealaltă, iar Albania – ca o contrapondere în Balcani la o Serbie tot mai filorusă.
Ar mai fi fost posibile aceste deschideri pe un fond de război deschis între palatele Cotroceni şi Victoria? Poate că da, dar cu mai multe dificultăţi şi cu mai puţină credibilitate pentru România. În definitiv, această vorbă atît de uzată rămîne în picioare: politica nu este altceva decît arta posibilului.
Ovidiu Nahoi este realizator la Money Channel TV.