De ce este greşită panica geopolitică
Povestea insulei de latinitate într-o mare slavă revine în forță, după alegerile din Republica Moldova și Bulgaria. Pericol! România e izolată într-o mare de roșu intens! Sîntem înconjurați! Așa să fie? Iată doar trei afirmații care s-au făcut auzite în ultimele zile. Și tot atîtea semne de întrebare.
1) „Republica Moldova este deja a Rusiei.“ Nu e totul jucat. Fără îndoială că alegerea lui Igor Dodon nu va aduce Republica Moldova mai aproape de Occident. Rusia cîștigă o porție și mai zdravănă de influență în această țară fără de noroc. Dar Maia Sandu a obținut peste 47% din voturi, în condițiile în care partida proeuropeană a fost nevoită să tragă după ea și bolovanul reprezentat de furtul miliardului, eveniment petrecut chiar sub guvernarea declarat proeuropeană. Adăugați aici campania murdară, implicarea clerului, exploatarea fricilor și fobiilor colective, de la refugiați și homosexuali pînă la „jandarmul român“. Din această perspectivă, scorul obținut de candidata proeuropeană pare mai degrabă o frumoasă realizare. Igor Dodon declară în presa rusă că ar putea supune referendumului continuarea Acordului de asociere și liber schimb cu UE. Dar ar fi un pariu extrem de riscant: pierderea dreptului de liberă circulație în Uniunea Europeană și consecințe economice dezastruoase. Potrivit Biroului Național de Statistică de la Chișinău, în primele nouă luni ale anului valoarea schimburilor economice ale Moldovei cu Uniunea Europeană a depășit cu puțin 900 de milioane de dolari. În timp ce nivelul schimburilor cu fosta CSI a fost de trei ori mai mic. Pur și simplu, Republica Moldova este prea dependentă de economiile europene și de finanțarea FMI pentru a putea acum să o rupă cu Occidentul. Iar Rusia, prea săracă pentru a susține Moldova.
Apoi, peste doi ani ar trebui să aibă loc alegerile parlamentare. Parlamentul și guvernul sînt dominate acum de Partidul Democrat – în realitate, de oligarhul Plahotniuc. Structurile acestuia s-au angajat în perioada electorală de partea lui Dodon, presa controlată de oligarh a făcut-o praf pe Maia Sandu. De ce ar renunța Plahotniuc la controlul acestor structuri de putere pentru a face loc, eventual, Partidului Socialiștilor, în caz de alegeri anticipate? Negocierea ar putea fi lungă și grea și, cu cît timpul trece și problemele se acumulează, cu atît promisiunile lui Dodon se vor dovedi deșarte. Aceasta va fi în avantajul partidei proeuropene. În realitate, soarta Republicii Moldova nu e pecetluită și cel mai rău lucru pentru proeuropeni ar fi să cadă pradă dezamăgirii.
2) „Bulgaria a trecut de partea Rusiei.“ Nu, doar l-a pedepsit pe Borisov. Bulgaria, aceeași Bulgarie care l-a votat pe președintele Rumen Radev, este pe locul al treilea între națiunile europene cînd vine vorba despre opinii pozitive față de Uniunea Europeană. Potrivit Eurobarometrului toamna 2015 / primăvara 2016, realizat de Comisia Europeană, bulgarii sînt favorabili Uniunii Europene în proporție de 51%, cu doar 17% opinii negative și 30% neutre. Peste 60% spun că țării i-ar fi mers mai rău dacă nu ar fi fost membră UE, conform Eurobarometrului de primăvară 2015. Nu, o asemenea țară nu poate fi mutată din Occident.
Rezultatul de duminică a fost mai degrabă un vot de blam dat premierului Bojko Borisov. Acesta a ridicat miza, vorbind despre un adevărat vot de încredere acordat guvernului său. Cum o mare parte dintre votanții tradiționali ai partidului său, GERB, au votat cu Radev, la fel cu 60% din membrii minorității turce și 90% din naționaliști, înfrîngerea a fost inevitabilă și demisia lui Borisov a venit firesc. Dar cît de antirus era însuși Borisov, cel care se laudă că a învățat politică de la fostul lider comunist Todor Jivkov și care a refuzat constituirea flotei la Marea Neagră, sub egida NATO? Și cît de prorus poate fi pînă la urmă Radev, general de aviație cu specializare în Statele Unite?
În Bulgaria, relația cu Rusia nu este nici pe departe încărcată de dramatismul din România. A milita pentru relații bune cu Rusia nu reprezintă nimic nefiresc. În istoria Bulgariei, Rusia e un personaj mai degrabă pozitiv. Aceasta nu înseamnă însă că bulgarii vor trece, cu arme și bagaje, de partea Kremlinului.
3) „România a rămas singură.“ Deloc. Deocamdată, cu toate accentele eurosceptice din Europa Centrală, nimeni nu sparge frontul cînd vine vorba despre sancțiunile la adresa Rusiei. Nimeni din Europa Centrală nu se gîndește să dea beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană și la valorile Occidentului pentru iluziile Uniunii Vamale. Chiar și Serbia, pe care, simplist, o socotim deja în tabăra rusească, își dorește cu ardoare să adere la Uniunea Europeană și lucrează intens la asta. Muntenegru tocmai a aderat la NATO și vrea să adere la UE. Polonia și statele baltice rămîn pe aceeași poziție cu noi. Finlanda se teme tot mai mult și începe să-și regîndească statutul de neutralitate, privind către Alianța Atlantică. Există în Europa Centrală nemulțumiri, unele justificate, față de anumite mecanisme de decizie din cadrul Uniunii, uneori relația cu Rusia este folosită ca argument de negociere la Bruxelles. Dar jocurile politice sînt una, apartenența unei națiuni la Occident e cu totul altceva.
Poate că ar trebui să fim mai preocupați de menținerea unității europene și de reformarea instituțiilor. Situația e departe de a fi strălucită, dar este gestionabilă. Și, în orice caz, e departe de modul în care ne-o descriu unii comentatori mai exaltați. Panica nu face decît să ne întunece judecata. Și vom avea nevoie de judecată limpede și de sînge rece în viitorul apropiat.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.